Cântă “Iubi” şi toată asistenţa se amuză, cântă “Două întâmplări ciudate… şi publicul prezent freamătă de sensibilitate, câci glasul lui ajunge la sufletele spectatorilor trecând mai întâi prin minte şi inimă. Acesta este Chilian, inimă de porţelan!
Are şarm, umor, ironie fină, o voce unică (când clară şi apăsată, când tânguită şi subtilă) şi o voinţă teribilă care l-a urmărit şi întărit toată viaţa.
Nu ştim dacă, personal, a trăit sub semnul celor „zece porunci”, dar a trezit întru credinţă (muzicală) o ţară întreagă, făcându-se la fel de cunoscut ca Moise, cel care le primise prin rostire divină (în fond, orice artist trebuie să fie „inspirat” ca să creeze). Şi-a mai risipit apoi spiritul, sufletul şi viaţa pe încă două albume „Iubi” şi „Autistul”, fiind prezent în zeci, sute ori mii de concerte.
S-a născut la data de 14 decembrie 1968, viaţa nedându-i de la naştere lapte şi miere, bunăstare şi lenevie, ci a trebuit să trudească din greu (în primul rând fizic) pentru a ajunge cel pe care îl iubiţi şi aplaudaţi astăzi. De aceea, are experienţe de viaţă la vârsta la care cei mai mulţi nu au nici amintiri, experienţe care de multe ori au făcut subiectul compoziţiilor sale.
Astfel, îşi aduce aminte că la trei ani şi jumătate fugea la bunici dintr-un cămin-internat, că s-a apucat de ciclism, iar la 17 ani, după ce fusese cinci-şase ani multiplu campion naţional, a renunţat. Nici în muzică n-a intrat dintr-o dată (adică să ia o chitară, să înveţe notele şi să cânte cu succes) ci trudind, stând în preajma ei, cărând scule şi montând lumini la spectacolele lui Vali Sterian, de care l-a legat o prietenie sinceră dincolo de muzică.
Cu banii câştigaţi din această activitate a putut să-şi termine liceul. Şi, deşi a lucrat atâta timp alături de Vali, acesta n-a ştiut vreme de trei-patru ani că şi el cântă! Prima oară l-a auzit cântând o piesă la Club, la Universitate, pe Schitu Măgureanu, unde a cântat o melodie pe chitara lui Mircea Vintilă.
A fost apoi crupier şi inspector la Casino Victoria, unde câştiga de câteva ori salariul preşedintelui (după cum spunea, mai în glumă, mai în serios). Din păcate, în acei ani în care a lucrat la Casino n-a putut să se apropie de chitară, aşa că i-au trebuit doi ani ca să reînveţe să cânte.
Muzica, pe care simţea că poate să o creeze şi să o exprime, a învins toate dificultăţile materiale care au urmat. A conceput şi a scos apoi albumul „Iubi”, care l-a lansat definitiv pe piaţa muzicală şi l-a consacrat în inimile ascultătorilor. De aici mai departe toată lumea îl cunoaşte, îl apreciază şi-l îndrăgeşte.
Astăzi, specialul cantautor împlineşte 50 de ani.Să-i urăm să aibă parte de tot ce e mai bun şi mai frumos pe lume, multe bucurii alături de cei dragi,sănătate, şi să ne încânte cât mai multă vreme cu minunatele sale compoziţii şi minumata sa voce. La mulţi ani, Florin Chilian!
