Cine nu-și mai amintește versurile „Odată am ucis o vrabie/Am tras cu praștia-n ea și-am lovit-o/Ș-apoi o zi și-o noapte întreagă/Am tot plâns-o și am tot jelit-o” (Cântec șoptit, versuri Zaharia Stancu) sau „Parcă ar fi, parcă n-ar fi/Parcă m-aș îndrăgosti/Voi rămâne cu tine/ Încă două mii de ani”, cântate de grupul „Poesis”, din care făcea parte și solistul Eugen Baboi?
Cu o voce caldă, învăluitoare, acesta a sensibilizat multe suflete juvenile, mai ales în timpul când cânta în celebrul Cenaclu „Flacăra”. Numai că, după ce a cunoscut pe deplin succesul, la sfârșitul anului 1996, trupa își suspendă activitatea, Baboi părăsind țara și stabilindu-se în Canada.
S-a născut la 30 aprilie 1960, în Constanța, învață de mic să cânte la chitară și, pe la 17-18 ani, se împrietenește cu Marius Bațu, celălalt component al trupei „Poesis”.
Trupa se înființează la Casa de Cultură din Constanța, unde, alături de cei doi s-a aflat, o vreme, și Dicran Asarian.
După mici succese ( înregistrări la TV și radio, spectacole locale) vine recunoașterea pe plan național, când au fost cooptați în Cenaclul „Flacăra”, la sugestia lui Nicu Alifantis.
După desființarea Cenaclului (1985), Marius Bațu pleacă în Germania, unde a trăit ca muzician profesionist, apoi se mută în Canada, ca mai pe urmă să revină în România.
Rămas singur, Baboi lucrează o vreme ca geolog, apoi ca editor și realizator de emisiuni la Radio România Actualități. Totuși, munca lor ca trupă, din 1994 până în 1996, s-a încheiat cu albumul „Cântec șoptit”, care a fost lansat la începutul lui septembrie 1996.
La două săptămâni după lansare, Baboi și-a zis că e timpul să cunoască lumea și-a plecat în Canada. În noua patrie locuiește la Calgary, un oraș al zăpezilor și al temperaturilor mult scăzute sub zero grade iarna, și lucrează ca inginer geolog, forând după petrol.
În timp ce turează caii putere ai mașinii sale de teren, îi vin idei de noi cântece pentru „Poesis”. Oricum, muzica rămâne una dintre principalele sale preocupări, atâta vreme cât, la insistențele unui prieten, se apucase să compună și muzică de film și de televiziune pentru studiourile regionale.
La 30 de ani de la apariția trupei „Poesis”, pe 5 noiembrie 2007, apare albumul „Babilon”, înregistrat parțial în România, parțial în Canada. La el au contribuit Alexandru Andrieș (pian electric), Mugurel Vrabete (bass) și Victor Panfilov.
Despre acest album, Baboi spunea: „Este un album al călătoriilor prin timp, prin spațiu, prin conștiință, al căutărilor de sine (de aceea titlul inițial al proiectului a fost Ulise). Cântecul care dă titlul albumului se referea, de fapt, la Babilonul global în care trăiește cetățeanul internațional. Este o critică a confuziei, a prostiei și a lăcomiei, ușor de găsit în orice societată modernă”,
La edițiile din 2008 și 2009 „Poesis” este prezent la festivalul de folk din Vama Veche, iar în aprilie 2009 cântă pentru comunitatea românească din Canada, alături de Mircea Vintilă.
Pe 18 aprilie 2012, trupa „Poesis” susține un concert special, la Teatrul Excelsior din Capitală, care marchează lansarea celui de-al treilea album „Creanga de aur”. De menţionat că, în ultimii ani, trupa Poesis a fost prezentă la Festivalul Smart Folk You Florian Pittiş, din Vama Veche.
Astăzi, Eugen Baboi împlinește 59 de ani. Să-i urăm toate cele bune, bucurii și sănătate, mulțumiri pe toate planurile și să-i spunem că-l așteptăm cu noi compoziții minunate. La mulți ani, Eugen!
