Iubește copiii și universul senin al lumii lor, încât ai senzația că este tot timpul într-o continuă poveste a diminutivelor. Nu întâmplător emisiunea pe care o avea pentru copii, la începutul anilor 90, la TVR, se numea „Feriți-vă de măgăruș!”.
Evident că Eugen Cristea este un actor în toată tăria actului artistic, a meseriei în sine, care înseamnă o largă paletă a personajelor interpretate pe scenă, de la comedie la dramă, însă dăruirea și bucuria cu care se implică în spectacolele și emisiunile dedicate celor mici este atât de transparentă, încât acest lucru i se citește lămurit pe chip și în lucirea iradiantă a ochilor.
Prezența copiilor îl încarcă și-i aduce o formidabilă energie. Iar copiii simt asta și-l integrează total în basmul lor văzându-l ori ca pe Harap-Alb, ori ca pe Împăratul Roșu, ori ca pe Moș Ene, care-i adoarme noapte de noapte atingându-le pleoapele ostenite de joacă.
S-a născut la 18 aprilie 1952, în București, și-a absolvit IATC-ul în anul 1976, primind repartiție la Teatrul Național din Timișoara. Încă de la sfârșitul studenției jucase deja la Teatrul Ion Creangă și fusese în celebrul Cenaclu Flacăra, susținând momente muzicale cu chitara și vocea.
Din anul 1980 și până azi, joacă pe scena Teatrului Național din București în peste 40 de piese, cu o poftă și o dragoste pentru scenă la fel de proaspătă, de energică și de vie, nediminuată în toți acești ani.
A debutat în cinematografie cu personajul Vasile, din filmul „Mult mai de preț e iubirea” (1982) în regia lui Dan Marcoci, cu Rodica Negrea și regretatul ei soț Dinu Manolache – o prezență restrânsă dar plină de umor.
În 1987, Aurel Miheleș l-a distribuit în „Enigmele se explică în zori” (cu Florin Călinescu și Magda Catone), iar în 1989 a jucat în „Moartea unui artist” de Horia Popescu, după cunoscuta piesă a lui Horia Lovinescu (cu Victor Rebengiuc și Coca Andronescu)
După Revoluție, joacă admirabil în filmele lui Nae Caranfil „E pericoloso sporgersi” (1993) și „Asfalt tango” (1996) și în alte peste 20 de filme.
Pe lângă rolurile interpretate în filme și teatru are și activitate regizorală, fiind regizor secund al pieselor de teatru: Moștenirea, Parcul, Travestiuri, Autograf, Numele trandafirului, Anton Pann; și regizor al pieselor Ionescu sau o ipoteză absurdă, de Iosif Naghin și Cupa, de Paul Everac.
Are o lungă activitate în radio: teatru radiofonic, emisiuni pentru copii (Salut voios de pionier, Clubul voioșiei), Unda veselă, recitaluri de poezie, cuplete muzicale, etc., precum și o bogată activitate în televiziune: în teatru TV și prezentator și corealizator al emisiunilor: „Feriți-vă de măgăruș!” (între anii 1990-1997), „Ghici cine vine la mine?” (1998-1999), „Ceaiul de la ora 5”, „Kiki, Riki, Miki”, „Arca Marinei”, etc.
O altă latură a polivalenței talentului său este muzica. Are compoziții proprii pentru copii, o casetă de autor „Soldat căzut din iubire”, concerte cu propria trupă de folk-rock-blues „Atelier”, prin anii 2000, și concerte cu trupa „Hartvest of Soul”, prin anul 2001.
Are și o carte publicată „Vânzătorul de zâmbete”, în 2003. Cea mai importantă distincție primită a fost atunci când Președintele României Ion Iliescu i-a conferit, la 7 februarie 2004, Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler.
Mâine, Eugen Cristea împlinește 67 de ani. Ani în care a bucurat copii și părinți deopotrivă, prezenți la spectacolele și emisiunile sale, cu farmecul dragostea și jocul său scenic. Să-i urăm să aibă parte de aceeași bucurie pe care a dăruit-o la rândul său, multă sănătate, împliniri și tot binele din lume. La mulți ani, Eugen Cristea!
