De regulă, oricine vorbeşte despre Emeric Jenei e prea puţin tentat să-i ia în calcul (şi) activitatea de fotbalist, asta pentru că performanţa sa ca antrenor a fost unică în istoria fotbalului românesc, măreaţă şi de neegalat până acum. Mai mult, orice istorie s-ar scrie, de acum încolo şi până-n veacul vecilor, despre performanţele în acest sport, invariabil se va aminti de câştigarea Cupei Campionilor Europeni, în 1986, de echipa Steaua Bucureşti, avându-l pe bancă pe nea Emi. Pentru această performanţă a fost decorat, în martie 2008, cu Ordinul „Meritul Sportiv” clasa a II-a cu beretă.
S-a născut la 22 martie 1937, în Agrişu Mic, însă, cum tatăl său fugise de teama războiului în Lucenec, care se află acum în Slovacia, acolo a copilărit. Ironia este că, deşi fugise de armata română, a ajuns în cea maghiară. Tatăl se întoarce din război, în 1946, şi revin cu toţii în ţară, la Arad, unde locuia bunicul său. Acolo a descoperit şi fotbalul.
Era un maidan, chiar lângă o biserică catolică. Acolo îşi petrecea toată ziua, jucând fotbal cu copiii de vârsta lui, de 7-8 ani. Văzând că-i place fotbalul, taică-su i-a compărat o minge adevărată, de care multă vreme a fost tare mândru. Pe când avea 9 ani, au venit trei „scouteri”, au luat trei copii de pe maidan, printre care şi pe el, şi i-au dus la UTA (pe atunci se numea Flamura Arad).
La 16 ani şi jumătate a fost promovat la echipa mare, primul joc fiind cu CFR-ul, la Timişoara, unde au făcut 1-1. În scurt timp au vrut să-l ia cei de la Timişoara, însă au intrat pe fir şi l-au „recrutat” cei de la CCA. Aşa a început ascensiunea în fotbalul mare. Ca jucător, Emeric Jenei a cucerit trei titluri de campion al României cu Steaua (1959-60, 1960-61, 1967-68) şi patru Cupe ale României (1962, 1966, 1967, 1969).
În cariera de antrenor, evident, cea mai notabilă performanţă a sa se leagă de câştigarea Cupei Campionilor Europeni cu Steaua, în 1986, după o finală cu FC Barcelona. Mai mult, Emeric Jenei are cinci titluri de campion al României cu Steaua (1975-76, 1977-78, 1984-85, 1985-86, 1993-94) şi trei Cupe ale României (1975-76, 1984-85, 1998-99). A mai pregătit echipele FC Bihor, FC Târgovişte, Fehervar, Panionios şi Universitatea Craiova. A fost selecţionerul Ungariei (1992-1993) şi al României (1986-1990 şi 2000), calificând naţionala României la Campionatul Mondial din 1990 şi pregătind-o la Campionatul European din 2000.
Pe 8 mai 1998, Emeric Jenei a fost înaintat la gradul de general de brigadă (cu o stea), iar, acum câteva zile, Klaus Iohannis l-a decorat prin decret prezidenţial cu Ordinul Steaua României în grad de Cavaler „în semn de înaltă apreciere pentru întreaga sa activitate desfăşurată, atât în calitate de jucător, cât şi de antrenor, pentru dăruirea, devotamentul şi profesionalismul cu care a pregătit generaţii de fotbalişti, pentru contribuţia sa la obţinerea unora dintre cele mai memorabile rezultate ale fotbalului românesc”.
Astăzi, viaţa însăşi îl premiază cu o sumă „rotundă” de ani, aducându-l la 80. Să-i urăm toate cele bune, multă sănătate, bucurii lângă cei dragi şi să-i mulţumim că ne-a făcut fericiţi şi mândri că suntem români, în acea seară magică de 7 mai 1986, de la Sevilia. La mulţi ani, Emeric Jenei!
