S-a apropiat de arta teatrală deoarece un unchi al său, Ion Puican, era vedetă la Opera Română. S-a născut la 6 martie 1933, în Oltenița, și, inițial, după ce a absolvit Insitutul de Artă Teatrală și Cinematografică, a debutat ca actor, în 1956, coleg fiind, printre alții, cu Mircea Albulescu, Victor Rebengiuc, Amza Pellea, Draga Olteanu-Matei, George Constantin, etc, dar a preferat să se dedice teatrului radiofonic, semnând regia a peste 1000 de piese de teatru și emisiuni scenarizate, profile teatrale, recitaluri de poezie, etc.
Așadar, după absolvire, a fost repartizat la Baia Mare, apoi la Brașov, urmând ca, din 1963, să fie regizor la Radiodifuziunea Română. Aproape 10% din piesele de teatru și emisiuni cu profil teatral din Fonoteaca de teatru a Societății Române de Radiodifuziune poartă semnătura regizorală a lui Dan Puican.
Dintre cele mai cunoscute piese ale sale de teatru montate ori adaptate pentru radio amintim: integrala Cehov, realizată în perioada 1980-1985; toate piesele lui Caragiale; piese de Moliere (Mizantropul, Școala nevestelor); Goldoni (Hangița, Casa cea nouă, O întâmplare ciudată); Shakespeare (Neguțătorul din Veneția, Scorpia îmblânzită); Lope de Vega (Capriciile Fenisei); Shiller (Maria Stuart, Wilhelm Tell); Gogol (Căsătoria); G.B.Shaw (Candide, Maior Barbara), multă dramaturgie românească din toate timpurile și teatru pentru copii.
Ca mărturie a trecerii sale prin lume, a muncii și pasiunii dăruite radioului, Dan Puican își adună toate amintirile, prieteniile și trăirile de-o viață în cartea „Radioul este viața mea”, scrisă de Annie Muscă și lansată la sfârșitul anului 2013.
„Fiecare revenire la noțiunea de teatru radiofonic te aruncă inevitabil în candoarea sau gravitatea unor voci eterne de aici sau trecute dincolo. Îmi este dor deopotrivă de vocea lui Ovidiu Iuliu Moldovan și a lui Ștefan Iordache, ca și de cea a lui Corado Negreanu, care răzbăteau dincolo de microfon într-un mod aparte; apoi de cea a lui Ștefan Radoff și a lui Silviu Stănculescu, a lui Octavian Cotescu și a mai tânărului Emil Hossu”, spune regizorul în cartea sa. Căci ăsta e radioul: o seamă de voci aruncate în eter, ce se lipesc de urechea și sufletul ascultătorului, marcându-l pe viață!
În prefața cărții, Radu Beligan afirma: „Epoca de aur a teatrului radiofonic își datorează strălucirea și gloria minunatului Dan Puican, a cărui viață s-a confundat, timp de o jumătate de secol, cu destinul instituției pe care a slujit-o cu fidelitate și credință”
Astăzi este ziua sa de naștere. Să-i urăm ani buni pe mai departe, sănătate și încă putere de muncă. La mulți ani, maestre!
