S-a născut la 9 martie 1950, în București, și-a copilărit în cartierul muncitoresc Militari, în condiții destul de sărăcăcioase, având în vedere faptul că tatăl său fusese închis la Doftana ca deținut politic. Dăruit pentru muzică, învață notele muzicale la 3 ani, înainte să învețe alfabetul, iar pe la 4-5 ani mergea de unul singur din Militari până în Elefterie să studieze pianul cu o profesoară, fostă colegă cu tatăl său.
Peste câțiva ani începe și vioara, iar în clasa a II-a intră la Liceul de Muzică. Pe la 13-14 ani se apucă de chitară, faptul de a fi urmat școala de muzică ajutându-l enorm în acest sens. Termină liceul în 1968, iar în toamna aceluiași an ia examenul de admitere la Conservatorul „Ciprian Porumbescu”. Este primit în Sfinx, iar sfârșitul anului 1968 îi găsește în formula de trio (alături de Corneliu Bibi Ionescu-bass și Marian Toroimac-tobe), aidoma legendarei trupe Cream.
Ascensiunea formației este evidentă, în 1971 primind premiul de compoziție originală, pentru piesa „Șir de cocori”, la cel de-al II-lea festival al formațiilor rock organizat de club A. Colaborează apoi cu Dan Pița și Mircea Veroiu scriind muzica filmului „Nunta de piatră”. Încep o lungă colaborare cu Teatrul Bulandra, urmează o perioadă experimentală fără baterist, și scot primul lor single: „Șir de cocori”. În 1973 vine în trupă și Mihai Cernea, în 1975 este cooptat chitaristul Dan Bădulescu și, după o așteptare îndelungată, este editat primul album ”Lume albă”.
Tot în 1975 încep colaborarea cu Dida Drăgan și au multe turnee peste hotare. În plină explozie creativă, Dan Andrei Aldea pregătește un spectacol rock de mari dimensiuni „Zalmoxe”, inspirat de miturile arhaice românești, pe versuri semnate de Adrian Alexandru Basarab. După aproape 3 ani de la data primei prezentări, la sfârșitul anului 1979, Electrecordul catadicsește să editeze numai câteva fragmente din poemul „Zalmoxe” pe un album simplu.
Cu puțin timp înainte de plecarea și rămânerea în Belgia, Aldea înregistrează ultimul său disc la Electrecord, un single surpriză „Zece arici înamorați/Noi nu ne temem”, disc retras de pe piață la numai câteva zile de la lansare. După rămânerea în Belgia, Aldea se stabilește la Munchen, Germania, unde își construiește un studio de înregistrări, specializându-se pe activitățile corespunzătoare (aranjor, instrumentist de studio).
Ei bine, după 33 de ani petrecuți departe de țară, de care nici nu mai vroia să audă și nici să se întoarcă vreodată (dar iubirea face minuni, Dan îndrăgostindu-se de o profesoară de desen și pictoriță, Dana, acum actuala sa soție), se hotărăște să revină și să se mute la Oradea, în octombie 2014 susținând deja aici primul său concert, după atâta vreme, alături de Pasărea Colibri.
De menționat că, vara trecută, a fost unul dintre invitații de marcă la cea de-a XI-a ediție a Festivalului Folk You Florian Pittiș din Vama Veche, unde a electrizat publicul cu muzica sa, oferind și surpriza de final de recital „Hey Joe”, a lui Jimi Hendrix, făcută meseriaș, ca la mama ei.
Mâine este ziua sa de naștere, ziua în care împlinește 66 de ani. Să-i urăm cu tot respectul cuvenit, cu toată simpatia și cu toată bucuria stârnită de întoarcerea sa acasă, zile bune, sănătate și un nou fast și prolific capitol muzical făcut tot pe pământ românesc. La mulți ani, Dan Andrei Aldea!
