Actor de mare anvergură, cu o ținută și o prestanță care impun respect și admirație la prima vedere, chiar și dincolo de porțile teatrului, de peste jumătate de secol bucură cu rolurile atât pe spectatorul îndrăgostit de teatru, cât și pe spectatorul îndrăgostit de film.
Oricum, cine n-a avut prilejul să-l descopere vreodată pe scena Teatrului Nottara, cu siguranță l-a văzut cel puțin o dată într-unul dintre rolurile jucate în cele peste 50 de filme, câte are la activ.
S-a născut la 26 februarie 1940, în București, trăind o copilărie destul de agitată și sărăcăcioasă în timpul războiului.
Mama sa a fost cea care și-a dorit foarte mult ca tânărul Alexandru să devină actor. Când visul s-a împlinit, a devenit marele său sfăruitor și, totodată, cel mai nemilos critic.
La 14-15 ani știa roluri pe dinafară interpretate de marii actori ai vremii: Mihai Popescu, Emil Botta, Fory Etterle și Ionescu-Gion.
Pasiunea pentru film a fost ușor de dobândit. Cum avea un prieten, a cărui mamă era patroana unui cinematograf aflat la doi pași de casă, toată ziua erau la film.
Joaca de-a teatrul s-a produs tot la o vârstă fragedă: „Prima mea încercare de regie am comis-o prin clasa a V-a sau a VI-a, cu Scrisoarea III. Eu eram Baiazid, un coleg de-al meu, pe care îl chema Mircea, a jucat chiar Mircea cel Bătrân.
Mama a „semnat” costumele. Mie mi-a încropit niște șalvari, iar lui Mircea i-a făcut rost de un costum popular. Așadar, prima regie am semnat-o pe când aveam vreo 10 ani”, își amintește Alexandru Repan.
A trecut vremea și, la 16 ani, s-a înscris la Facultatea de Istorie, pe care a absolvit-o în 1961.
„Mi-a folosit enorm prima facultate pe care am absolvit-o, Istoria. Voiam de fapt să dau examen la teatru, dar, pentru că aveam 16 ani la absolvire, mi s-a spus să mai aștept. Și eu, ca să nu pierd anul, am intrat la Istorie. Am avut răgaz să citesc mult, să studiez, să analizez și să compar. Așa am putut afla mai bine ce vreau și ce nu vreau să fac în artă”.
După terminarea acesteia s-a înscris la examenul de admitere la Facultatea de Teatru, unde a fost admis după prima încercare, cu o schiță de Caragiale și un sonet de Eminescu.
Mai târziu, o întâmplare i-a schimbat radical viața. În 1968, recita un poem la televiziune, când a fost remarcat de Horia Lovinescu, pe atunci directorul Teatrului Nottara, care i-a propus angajarea acolo.
Ei bine, aici a făcut roluri mari în piese ca: „Crimă și pedeapsă” de Dostoievski, „Bună seara, domnule Wilde” de Oscar Wilde, „Craii de curte veche” de Mateiu Caragiale, „Cui i-e frică de Virginia Woolf” de Edward Aldee, „Richard al III-lea nu se mai face” de Matei Vișniec, etc.
Și în numeroasele filme, în care a fost distribuit, a făcut roluri memorabile: „Mihai Viteazul”, „Ciprian Porumbescu”, „Dimitrie Cantemir”, „Războiul independenței”, „Horea”, „Masca de argint”, „Hanul dintre dealuri”, „Rochia albă de dantelă”, etc.
Pentru toate lucrurile minunate oferite de-a lungul carierei, în anul 2002, a fost distins cu Ordinul Cultural în grad de Cavaler, iar, în 2010, a fost sărbătorit la Teatrul Metropolis, la premiera spectacolului „Pagini din Craii de Curtea Veche”, cu ocazia împlinirii a 45 de ani de carieră și 70 de ani de viață.
De atunci au mai trecut unsprezece ani. Unsprezece ani pe care îndrăgitul actor i-a trăit cu bucuria dintotdeauna alături de soție și de cei doi băieți ai săi și, evident, alături de prima mare dragoste: teatrul.
Mâine, Alexandru Repan împlinește 82 de ani. Să-i urăm cu toată dragostea și cu tot respectul cuvenit, din suflet, multe zile fericite și multă sănătate. La mulți ani, maestre!
