Născută pe 19 ianuarie 1973, în Căușeni, Republica Moldova, tânăra Tania Popa a venit în România, în 1990, să studieze actoria la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale”, cu elanul, determinarea și entuziasmul cu care aspirantele la postura de actrițe din America luau cu asalt Hollywood-ului, într-o vreme când cinematografia domina întregul mapamond. Deși România nu era Amarica, dar nici micuța Basarabie, adolescenta avea totuși sentimentul că pleacă să se instruiască și să joace „în străinătate”, convinsă fiind că va bate la porțile consacrării. Și nu s-a înșelat!
Debutează la teatrul „Lucia Sturdza Bulandra”, după care devine actriță în trupa Teatrului Național din București, în 1994, fiind cea mai tânără actriță a primei scene a României. Însă dincolo de rolurile interpretate în teatru, a jucat în câteva zeci de filme, în cel puțin două dintre ele fiind de-a dreptul minunată: „Patul lui Procust” și „Amintiri din Epoca de Aur”. Se știe că Tania are vervă și mobilitate remarcabile, că poate trece cu ușurință din registrul optimist al comediei, la cel sensibil, înnegurat, trist creând o atmosferă cu proiecție rapidă, directă, în public.
Așa de întâmplă, de exemplu, în piesa „Fata din curcubeu”, un une-women-show lansat în anul 2012, unde actrița cântă rusește, dansează și are monologuri ce pendulează sala, acaparată total, în funcție de propriile ei dorințe și stări de spirit create. La „Festivalul de Teatru de la Caracal”, din luna mai, anul trecut, cu aceeași piesă montată pe scenă, Tania a răvășit ralmente simțirea oltenilor predispuși genetic spre haz și voie bună, aducându-i în postura de-a scoate, pe furiș, batistele și a-și șterge discret pleoapele îngreunate de lacrimi.
Înainte de premiera piesei, Lia Bugnar, cea care a scris și regizat spectacolul, scria: „E, poate, cel mai frumos lucru pe care l-am văzut în ultimul timp. Tania e mai Tania decât a fost vreodată...e ca un pumn în stomac, e ca un borcan de iaurt pe spatele ars al unui rătăcit în Sahara, e ca o pană de păun picată în șleaul înnoroiat lăsat de roata unui tractor, e ca numărul de pe brațul unui evreu supraviețuitor, e ca un hohot de râs când încă nu ți-a trecut tristețea de adineauri”.
Până una-alta însă, Tania Popa ne invită luni, 25 ianuarie, la Teatrul Tineretului (Palatul Național al Copiilor), la „Un altfel de cabaret”, un concept unic în România, după un text de Arthur V. Wesker, în regia muzicală a Manuelei Cara (Canada). Astăzi, însă, este ziua ei. Este ziua fostei copilițe devenită actriță de forță și mama a doi copii superbi, ce-a plecat acum un sfert de veac dintr-un raion al Basarabiei, hotărâtă să cucerească prin talentul său România. Și-a cucerit-o! La mulți ani, cu tot dragul din lume, Tania Popa!
