Jurnalist, scriitor, director al Festivalului naţional de arte pentru liceeni – LicArt, Radu Herjeu este, începând de anul trecut, membru titular al Consiliului Naţional al Audiovizualului. Dar cel mai bine poţi să-l cunoşti, să-l descoperi pe Radu din blogul său, intitulat “Părerea unui om obişnuit”.
Idealist, anacronic, într-un cuvânt, om, i se potrivesc, ca o mănuşă, cele spuse de Cella Serghi “Nu ştiu dacă am talent sau nu, dar ştiu că am ceva de spus. Şi e, poate, acelaşi lucru”. Înainte de a-i afla părerile, Radu Herjeu se autocaracterizează astfel:
“Sunt în fiecare cuvânt pe care-l rostesc sau îl scriu, în fiecare gând pe care-l am şi-l împărtăşesc, în fiecare gest, în fiecare imagine pe care o păstrez, în fiecare trăire pe care o am...Sunt complicat de simplu. Sunt direct şi sincer, onest şi corect. Îmi plac confruntările de idei şi de argumente. Nu orice părere este, însă, o idee sau un argument. De aceea, nu orice părere trebuie respectată. Nu mă preocupă prea tare să te conving de ceva. Mă interesează mult mai mult argumentele cu care îmi poţi combate ideile! Nu-mi plac talibanii, indiferent de culoarea lor, de tabăra în care sunt sau împotriva căreia luptă. Chiar dacă pare că suntem de aceeaşi parte a baricadei, aştept o abordare echilibrată şi decentă a oricărui subiect. Nu tolerez derapajele de limbaj, grosolăniile, mârlăniile, lipsa de decenţă şi de bun-simţ. Evident, eu voi fi cel care le va aprecia ca atare şi reacţiona în consecinţă”.
Şi pentru că tot suntem în prag de alegeri ar fi bine să ţinem cont de câteva idei, constructive, spuse de specialistul în comunicare Radu Herjeu:
” Mentalitatea de genul ”oricine, numai nu ăla” a născut anii pierduți în marasmul celei mai pestilențiale mlaștini pe care a trebuit s-o traverseze România în ultimul sfert de secol. Să girezi un om, în ale cărui calități nu crezi, doar pentru că-ți displace profund un altul, e o dovadă de inconștiență care nu poate avea efecte benefice în nicio conjunctură.
Eu nu am votat niciodată ”împotrivă”...şi nici n-o să mă auziți vreodată îndemnându-i pe oameni să meargă la urne ca să nu câștige vreun candidat! N-o să citiți la mine scenarii apocaliptice despre ce s-ar întâmpla dacă X ar ieși președinte, premier, primar sau șef de scară de bloc! Am votat mereu în favoarea cuiva. Poate am avut, uneori rețineri și îndoieli, dar întotdeauna am făcut o alegere pe baza raportului dintre calitățile și defectele celui pe care am pus ștampila..
În primul rând, un candidat nu e un mecanic auto care ți-a reparat mașina repede și ieftin, așa că te grăbești să-l recomanzi prietenilor sau străinilor de pe stradă, ca să le faci un bine! Dacă cei care, la fel ca tine, au avut acces la surse de informare, nu au reușit să-și facă o părere despre el, mi se pare incorect să încerci să le-o transferi pe-a ta. În fond, responsabilitatea actelor noastre ar trebui să ne aparțină. Poate, atunci, nu i-am mai acuza pe ceilalți că ”ne-au dezamăgit”.
În al doilea rând, să lupți pentru cineva înseamnă să fii pregătit să răspunzi tuturor acuzațiilor care i se aduc, oricât de aberante ar fi! Și, slavă domnului, românii au un talent unic în a inventa, prelua și crede cele mai năstrușnice invenții despre cei care nu le plac. Și, din păcate, acolo unde nu e nevoie de dovezi pentru a considera ceva drept adevărat, orice argument care se opune convingerii celuilalt e soriti eșecului.
În al treilea rând, dacă nu ești dispus să aperi fără discernământ orice face sau spune candidatul tău, echilibrul și nuanțele de care ai da dovadă în susținerea lui n-ar avea niciun efect asupra convingerilor unor oameni care judecă în alb și negru. Talibanizării nu i se poate opune decât talibanizarea”.
Astăzi, Radu Herjeu împlineşte 46 de ani, din care, aproape jumătate (21) i-a petrecut în presa scrisă, radio şi tv. La mulţi ani Radu !
