Astăzi e ziua ta - Carol Eduard Novak

28 Iul 2016 | scris de Istvan Deak
Astăzi e ziua ta - Carol Eduard Novak


În septembrie 2012, la 36 de ani, Carol-Eduard Novak aducea prima medalie de aur din istoria României la Jocurile Paralimpice, stabilind un nou record mondial la ciclism, proba de pursuit, la Jocurile Paralimpice de la Londra, în calificări.
Mulţi au auzit de el abia după Jocurile Paralimpice de la Londra din 2012, însă puţini ştiu despre anii de luptă, muncă, chin şi speranţă care au precedat acest succes. Orice sport şi-ar fi ales Carol-Eduard Novak, mai devreme sau mai târziu, acest om cu adevărat deosebit ar fi urcat pe prima treaptă a podiumului.
Anul acesta va fi portdrapelul delegației României la Jocurile Paralimpice de la Rio de Janeiro.
Excelentul sportiv și omul deosebit care este Carol-Eduard Novak declara, când a făcut acest anunț, că speră să îi facă fericiți din nou pe toți fanii săi și pe cei dragi, prin câștigarea unei alte medalii de aur.
Joi, de ziua lui de naștere, el a postat în pagina sa de Facebook, un mesaj emoționant. ”Ce poate să fie mai frumos decât ziua de naștere alături de cei dragi, când ești iubit și îți sunt alături de tine?! Ce pot să spun despre acești 40 de ani? Dacă aș avea șansa să mai trăiesc odată, aș alege exact această viață. Am învățat multe, am căzut, dar tot timpul m-am ridicat. Am crezut și mi-am atins visele! În următorii 40 de ani voi da tot ceea ce este mai bun din mine pentru copiii mei. Mulțumesc părinților că m-au crescut și mi-au arătat care este calea bună în viață. Adică să fii cinstit, onest și să fii un om bun. Mulțumesc soției și copiilor pentru faptul că mă sprijină în tot ceea ce fac”.
Povestea lui Novak Carol Eduard a început în 1976 în oraşul Miercurea-Ciuc, orașul în care se spune că oamenii se nasc cu patina în picioare. La o vârstă fragedă a început să descopere tainele hocheiului pe gheaţă. Nu pentru mult timp, pentru că tatăl lui a considerat că e prea slăbuț pentru acest sport.
A rămas tot cu patinele în picioare, dar a migrat către patinajul viteză. ”Începutul carierei nu a fost tocmai strălucit. Eram la Suceava, la prima competiţie oficială de patinaj viteză. Am încurcat culoarele şi am fost descalificat. A fost penibil ce am făcut acolo, dar m-a ambiţionat şi mai mult. După doar o lună am devenit campion naţional la short-track. Au urmat 10 ani în care am dominat întrecerile interne, obţinând 25 de titluri naţionale şi 35 de recorduri naţionale, unele dintre ele încă nedoborâte nici în ziua de azi. Mi-am dedicat copilăria sportului. În fiecare dimineaţă mă sculam la 5 şi plecam singur la antrenament. Era beznă în tot oraşul. După-amiază, colegii plecau la joacă, eu mă antrenam cu gândul doar la performanţă”, spune Novak.
Performanţele interne şi internaţionale l-au propulsat spre Jocurile Olimpice de la Nagano. Un accident de maşină urma să îi curme toate speranţele. ”Fiind pe locul 10 la Campionatul Mondial pentru juniori, eram speranţa României pentru o clasare bună la Olimpiada de la Nagano. În 1996, eram pe drum spre o competiţie internaţională în Italia. Era iarnă, ningea, drumurile nu erau curăţate, maşina condusă de tatăl meu a derapat şi s-a izbit de parapeţii de pe marginea drumului. Nu ar fi o fost o problemă prea mare, dar parapetul era lovit dinainte, iar bucata care era îndreptată spre drum a străpuns maşina şi mi-a retezat laba piciorului. Primul gând, când mi-am văzut piciorul, a fost că 15 ani de muncă şi vise s-au năruit într-o clipă pe apa Sâmbetei”.
u urmat ani în care a încercat să profeseze în diverse domenii. A absolvit Facultatea de Drept şi a început activitatea de jurist. Şi-a deschis o afacere de proteze şi orteze pe care a extins-o în şase puncte de lucru din ţară, fiind agent de vânzări al propriei firme. "Îmi lipseau sportul, publicul şi podiumul. Am decăzut în mediocritate şi nu mai eram acel campion. Am ales la 25 de ani să mă angrenez într-un sport în care nu am avut antrenor, bicicletă, echipă şi bani. I-am lăsat pe toţi cu gura căscată, când am anunţat că mă apuc de ciclism, chiar Mountainbike, într-o zonă unde iarna domneşte 7 luni pe an”.
Începuturile în ciclism nu au fost tocmai cele mai fericite, dar, cu multă pasiune, muncă şi răbdare, Carol Eduard Novak a început să urce în ierarhia ciclismului şi paraciclismului din România. "Paraciclismul era un concept nou şi necunoscut în România. Aici, dacă ai un handicap eşti considerat complet inutil. Un coleg din echipă a ajuns la spital după ce a fost acroşat de un şofer iresponsabil pe drum. Mi-au dat lacrimile după prima competiţie de amatori câştigată. Concuram cot la cot cu ciclişti valizi şi reuşeam să îi înving. Cu acceptul soţiei am decis să renunţ complet la afacere. O decizie riscantă, în condiţiile în care trebuia să asigur un trai decent familiei mele”, a mărturisit sportivul.
Anul 2003 i-a adus locul secund la campionatul naţional de Contratimp. Un an mai târziu, Novak debuta la Paralimpiada de la Atena cu un loc 4.
În 2005, Novak devenea campion european în Olanda şi se clasa pe locul secund la campionatele naţionale de Mountainbike. Un an mai târziu devenea vicecampion mondial în Elveţia şi ocupa locul secund într-o etapă a Turului României. În 2007 obţinea un nou loc secund la Campionatele Mondiale din Franţa, un loc 4 în clasamentul general al Turului României şi devenea campion naţional la Mountainbike maraton. A urmat medalia de argint la Paralimpiada de la Beijing.
În 2009 devenea campion mondial la CM din Italia, proba fond-şosea, şi vicecampion mondial la CM de pista de la Manchester, proba de 4 kilometri urmărire şi un kilometru contratimp. În 2011 îşi adjudeca al doilea titlu mondial în Danemarca, proba de contratimp.
Novak a rămas acelaşi om modest şi cu bun-simţ. "Nu mă consider star. Eu încerc să rămân cu picioarele pe pământ. Să rămân concentrat pentru Paralimpiada de la Rio. Atunci voi putea dovedi dacă sunt un mare campion. Puţini reuşesc două succese olimpice consecutive. O muncă de 25 de ani este adunată într-un singur moment. Atunci trebuie să fii cel mai bun, nu cu o oră înainte sau după. În toţi anii ăştia m-am pregătit să am picioare puternice, dar atunci am realizat că titlul olimpic se decide la nivel mental. Paralimpiada este o lecţie de viaţă, un mod de integrare în societate”, a mai spus marele sportiv.
La mulți ani, Domnule Novak!

SHARE
 

Eurofrutas Temporar

Alte stiri din Calendar

Ultima oră