De atunci toată lumea o știe, o oprește pe stradă și-o interpelează cu întrebări nelămurite de spectatori constanți: „Dar aia cum e? Dar ailaltă cum a fost?” Până însă să ajugă la această „performanță”, trebuie spus că actrița Carmen Tănase a muncit mult urmând, între anii 1980-1984 (când se intra greu și „pe bune” la teatru), cursurile Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică din București, secția actorie, la clasa profesoarei Olga Tudorache și a asistentei Adriana Popovici.
Ca studentă a jucat, printre altele, în „Demonii”, dramatizare după romanul omonim de F.M. Dostoievski, „Joia dulce”, după John Steinbeck și „Suflete tari”, de Camil Petrescu (spectacol de absolvire). Au urmat zeci de roluri în piese de teatru și alte zeci de roluri în filme (majoritatea după 1990), însă adevărata proiecție în inimile telespectatorilor s-a făcut grație serialelor de televiziune.
„De lucru să am până la sfârșitul vieții și viață să am până l-oi sfârși”, este unul dintre dictoanele ei. Din punctul de vedere al celor care-o știu și-i cunosc talentul, ambiția și puterea de muncă se poate spune că, așa cum a fost înzestrată de Cel de Sus cu har, va avea de lucru, slavă Domnului!, până dincolo de anii de pensionare stabiliți prin legi și norme sociale. Cât privește viața trăită până va sfârși acel lucru (și are multe proiecte de dus la bun sfârșit), cu siguranță, va mai trece multă apă pe Dâmbovița...
Dar, revenind la present, cum astăzi este ziua de naștere a domniei sale, urăm, „cu înflăcărare” pentru Flăcărica, la mulți ani și multe zile cu bucurii, cu încrederea că talentul actoricesc o vor ține mereu în sufletele spectatorilor și telespectatorilor. La mulți ani!
