Situat la poalele masivului Tâmpa, Brașovul este atestat documentar încă din anul 1234, sub numele de „Corona”. De atunci blajinul timp a conservat aici un mănunchi de creații pământene, punctându-și astfel scurgerea eternă cu efemerele momente de înălțare ale celor ce, de-a lungul anilor, s-au născut și au trăit în acestă depresiune.
Astăzi, însă, orașul este poate cel mai important pol turistic al țării, după Litoral. Călători din toate colțurile lumii vin aici să respire aerul ozonat al urbei și să-și adâncească pe retină ineditul unui alt colț de lume vechi de aproape 100 de ani.
Ca să se înceapă vizitarea orașului de undeva, mai întâi, indicat este urcușul până la Cetate. Ridicată pe un val de pămâmt, cetățuia face parte din sistemul de fortificații, datând încă din anul 1524.
Perfecționarea tehnicii de luptă reducând mult valoarea defensivă a fortificației, cetățuia a fost treptat abandonată ca element de apărare îndeplinind de la jumătatea sec al XVIII-lea diverse funcții.
Azi, zăngănitul armelor a fost înlocuit de clinchetul paharelor, strigătelor de victorie le-au luat locul chiuiturile de nuntă și botez, căci fostul adăpost de apărare este acum restaurant cu cramă, salon medieval și vinotecă, unde oaspătari în costume de castelani, pe de o parte îți prezintă meniul iar pe de alta îți retează dintr-o lovitură pofta de mâncare, sugerându-ți nota de plată.
Constatând cât de scumpă poate fi aici “o oră de istorie”, o iei agale spre Piața Sfatului, piață construită în sec. al XV-lea, distrusă de marele incendiu din 1689, dar refăcută în sec. al XVIII-lea în stil baroc.
După ce îți potrivești ceasul de la mână după vechiul ceas din turn și-ți răcorești fruntea asudată cu stropii vioi de apă țâșniți din frumoasa fântână arteziană aflată la doi pași, te îndrepți spre Biserica Neagră, s-aduci mulțumire Celui de Sus că ești tânăr și vesel în vechiul și melancolicul Brașov.
Treci, apoi, și pe la Casa Negustorilor, construcție în stil renascentist, clădită în anii 1541-1547, să vezi care mai e treaba cu comerțul, pe la Casa Mureșenilor și te oprești la Bastionul Fierarilor (atestat documentar la 1529 și conceput în formă de pentagon) să-ți înnoiești blacheurile la bocanci, căci mult mai e de mers!
O iei apoi pe str. Gh. Barițiu spre Schei, pentru a te posta în față la Poarta Ecaterinei, ce te așteaptă încă din 1559 să-ți arate stema veche de pe frontispiciu. Aproape, Poarta Schei – un arc de triumf, monument de arhitectură clasicizantă, construit în 1827 – te lasă victorios să treci pe sub ea, pentru a ajunge pe caldarâmul îngust al Străzii Sforii.
Părăsești Scheii și-o iei spre str. Prundului, pășind cuvios în curtea cu iarba fragedă a Bisericii Cuvioasa Paraschiva unde, chiar la intrare, se odihnește într-un cavou cu bunst poetul deșteptării noastre, Andrei Mureșanu.
Tot aproape, te așteaptă să-ți dea o lecție de românitate Prima Școală Românească. și, ridicând spre ceruri o rugă de drum bun din naosul Bisericii Sf. Nicolae, arunci un ochi spre mormântul celui ce a fost Nicolae Titulescu și pleci bucuros că ți-ai petrecut bine ziua.
După atâta mers te biruie foamea. În Brașov porțile restaurantelor stau mai mult deschise. Numai că, de dindărătul lor, ospătarii abia te așteaptă...
