Recomandată ca stațiune climaterică pentru cura de altitudine și repaus, Azuga își are numele de la apa pe care este așezată, la confluența cu Prahova. Până la 1881, locului de aici i se zicea „Luncile dintre Prahove” sau, mai scurt, “Între Prahove”, așezarea fiind constituită din câteva case și hanuri la drumul dintre Ploiești și Brașov.
Datorită bogățiilor naturale din jur: piatră, lemne, produse de lapte, lână, animale, a ajuns centru industrial. S-au înființat o fabrică de sticlă (1884), o fabrică de postav (1886) și o fabrică de bere.
Legenda (scrisă în cartea de onoare a orașului) spune că: „Era odată în vremea de demult, când Dumnezeu nu făcuse încă pe unguri și când în țările dinăuntru și d-aci domnia Timuș împărat. Și venit-au de la răsărit potop mare de lifte cu răsboiu asupra lui Timuș și s-au răsboit unii cu alții de vara până seara.
Și văzând împăratul că s-a pus întunericul noptei peste oști și de biruit tot n-a biruit, și mai auzind că Retivoiu (personificare a muntelui Retivoiu), cel mai bun general al său care înaintase până în mijlocul dușmanilor a fost tăiat în bucăți, grozav s-a mâniat și dând în tampine și în trâmbițe, s-a repezit cu oștile sale asupra liftelor, făcând mare vărsare de sânge.
Apoi, biruind Timuș împărat pedestrimea liftelor, dat-a poruncă ca pe toți cei prinși să-i treacă prin sabie de foc, iar cei scăpați cu fuga s-au împărțit în toate părțile pământului, pentru care cuvânt se și esplică faptul că mai întâlnim și astăzi lifte în tot locul.
Iar Azughia cea frumoasă, dată împăratului, auzind că s-a răpus în războiu Retivoiu, logodnicul ei, pe care-l iubea nevoie mare, s-a mâhnit mult în sufletul ei.
Mulți feciori de împărați și crai care veniseră la Timuș împărat, aducându-i plocoane pentru biruința oștilor sale, cerură pe Azughia de soție, dar ea nici nu voia să-i auză, fiindcă făcuse legământ să rămână fecioară.
Și dorind ca să vază cu ochii ei locul unde a fost omorât Retivoiu, a plecat însoțită de curteni, și, ajungând la locul acela, îndreptându-și ochii către cer, a căzut leșinată și nu s-a mai deșteptat. D-atunci se numește Valea Azugei”.
Azi, micuța stațiune este căutată mai ales iarna pentru pârtiile de schi: Sorica – lungime 2500 m; Cazacu – lungime 1920 m; Cazacu variantă – lungime 400 m, Cazacu bretea – lungime 715 m, Sorica sud – lungime 770 m, La stână – lungime 910 m.
Alte pârtii de schi fond precum și un traseu de snowboard situate în vecinătatea pârtiei Cazacu însumează 10 km. Azuga dispune și de o telegondolă inaugurată la sfârșitul anului 2007, care oferă acces din punctul superior către toate pârtiile din stațiune. Există, de asemenea, instalații de teleschi, minischi și babyschi.
Vara nu prea are căutare (deși zona este deosebit de pitorească iar cazare s-ar găsi în permanență la hoteluri și vile de trei și patru stele), turiștii îndreptându-se, cu preponderență, spre alte locații de pe valea Prahovei: Sinaia, Bușteni, Predeal.
În umbra timpului, din Azuga au rămas numai legenda prințesei Azughia și a fabricii de bere (demolată acum cinci ani), bere care mai bine de 100 de ani a potolit setea românilor sub toate vremile și sub toate transformările sociale.
