Poate nu ştiaţi, dar avem şi noi, în judeţul Sibiu, două turnuri înclinate care pot face concurenţă celebrului turn înclinat din Pisa. Cu diferenţa că, făcându-i-se reclamă, pe cel din Pisa îl cunoaşte tot mapamondul, iar pe cele două ale noastre e greu de crezut că le ştiu toţi locuitorii judeţului Sibiu, darămite majoritatea românilor ori vizitatorii străini! Totuşi, puse în valoare, ambele turnuri ar putea deveni puncte de atracţie de interes mondial.
Despre Turnul Trompeţilor al Bisericii „Sfânta Margareta" din Mediaş o veche legendă spune că breasla pietrarilor a dorit să înalţe un turn cum n-a mai fost altul, pentru a ajunge mai repede la ceruri. La fel ca în povestea Turnului din Babilon, pentru a pedepsi trufia constructorilor şi a construcţiei, puterea divină a dat o lecţie breslaşilor, neîncurcându-le însă limbile, ci atenţionându-i prin înclinarea acestui turn, spre luare aminte.
Deşi vizibil mai înclinat, turnului din Ruşi nu i s-a creionat o legendă proprie. Uitat de oameni, în general, şi chiar de însăşi credincioşii Bisericii Evanghelice de aici, turnul s-a aplecat de la cerul Domnului îndreptându-se spre pământul oamenilor, bătând mătănii în locul lor. Aşezat la 18 kilometri de Sibiu, satul Ruşi, aparţinând comunei Slimnic, îşi întinde casele de-a lungul şoselei şerpuite ce duce către Mediaş.
După ce urci o coamă de deal, o pancartă din tablă te anunţă că te afli la intrarea în sat. În alte colţuri de lume, unde sunt bine puse în valoare monumentele istorice, ai fi ştiut sigur că în localitatea prin care urmează să treci este un turn înclinat. În Ruşi nici o pancartă, nici o tăbliţă nu indică faptul că aici se află un obiectiv istoric şi turistic valoros. Cu toate astea, vopsit întru-un galben de culoarea florii-soarelui, turnul este vizibil încă de la intrarea în sat.
Ridicat pe o colină, cu acoperişul aplecat spre coroanele pomilor de sub el, are cumva poziţia unei băbuţe care se roagă încovoiată, desculţă şi smerită în faţa icoanei Maicii Domnului din biserică. Nu are trufia zveltă a turnului din Mediaş, ci parcă cere deopotrivă îndurare şi cerului şi pământului în numele celor care au părăsit şi credinţa, şi biserica.
Brâul de cărămidă care înconjoară biserica este igrasios, ros de vânturi şi ploi, semn că cetatea ţărănească, cândva adăpost şi fală pentru toţi locuitorii din Ruşi, nu mai interesează pe nimeni. Porţile din lemn care dau spre curtea Bisericii Evanghelice sunt încuiate cu un lacăt ruginit, biserica este închisă, pustiul domneşte pretutindeni.
De regulă, pe uliţele din Ruşi nu este ţipenie de om. Singura practicantă a cultului evanghelic care poate fi mai tot timpul găsită acasă este Banciu Ecaterina (77 de ani). Săsoaică, membră a comunităţii săseşti din localitate, a tradus dintr-o carte scrisă în nemţeşte o scurtă istorie a construirii Bisericii Evanghelice şi a turnului înclinat.
„Biserica veche, peste care este ridicată biserica de azi, a fost construită în anul 1626. La năvălirile turcilor oamenii din localitate s-au închis între zidurile ei, dar otomanii i-au dat foc. A ars până în temelii şi nu se ştie dacă a scăpat cu viaţă cineva din interior. Cea de azi a fost construită în 1749, iar turnul de la intrare s-a înclinat spre nord-est în 1858 datorită unei mişcări a pământului. Acum trei ani a trăsnit Dumnezeu în turn şi-au trebuit înlocuite ţiglele de pe acoperiş şi paratrăsnetul", spune făcându-şi o cruce largă doamna Banciu.
După marele exod către Germania, din 1990, comunitatea săsească de la Ruşi mai numără doar câţiva membri. Cum majoritatea sunt în vârstă, puţini se mai încumetă să urce panta spre biserică. „Avem un preot care vine de două ori pe lună pentru slujbă. Oficiază în casa parohială pentru doi-trei oameni, pentru că în biserică nu se poate intra fiindcă nu este încălzită" , afirmă săsoaica.
Cam la 35 de kilometri distanţă de comuna Slimnic, în Cetatea Luminii (cum le place medieşenilor să-şi alinte urbea), Turnul Trompeţilor al Bisericii Evanghelice „Sfânta Margareta" îşi poartă măreţia spre înaltul cerului ce-i binecuvântează de peste cinci secole mersul în timp şi rezistenţa la toate facerile şi prefacerile umane. A fost ridicat la începutul secolului al XV-lea, cam odată cu biserica.
Apoi, oficialităţile oraşului au decis ca turnul să fie înălţat cu încă trei niveluri, pentru a rivaliza cu turnul Sfântului Ştefan din Viena. Înălţimea actuală a turnului este de 68,5 metri şi are deviaţia de la verticală de 2,28 metri, numărându-se printre primele 10 construcţii de acest gen din lume. Ascuţit spre vârf ca o lamă de lance, deasupra ceasurilor ce măsoară de veacuri timpul terestru al medieşenilor, coiful acoperişului a fost încadrat de alte patru turnuleţe mai mici, atestând dreptul oraşului de a pronunţa şi executa pedeapsa capitală.
Adică în Mediaş, dacă erai găsit vinovat, puteai primi prin sentinţă judecătorească pedeapsa cu moartea. Din păcate, oraşul a folosit acest drept, între altele, cu ocazia arderii pe rug a unor „vrăjitoare" în secolul al XVII-lea, ultima atestare de acest fel fiind datată în 1752. Denumirea de Turnul Trompeţilor vine de la faptul că, în vremea veche, în turn era mereu de veghe un trâmbiţaş, care scruta permanent zările dând de veste când duşmanii se apropiau de porţile cetăţii. Se spune că alarmele false ale trâmbiţaşilor care erau de serviciu erau pedepsite cu aruncarea acestora de pe ziduri
Şi totuşi, după cum ştie întreaga omenire, cel mai celebru turn înclinat din lume este cel din Pisa, Italia. Are o înălţime de 56 de metri şi o greutate de 14.453 tone, iar construcţia sa a început în august 1173. Datorită proastei calităţi a solului, fundaţia a început să se scufunde imediat după începerea construcţiei, provocând înclinarea turnului spre sud. Considerat obiectiv turistic esenţial al Italiei, turnul a suferit de-a lungul timpului mai multe operaţii de consolidare. În prezent, înclinaţia turnului a fost calculată la 3,.99 de grade.
