Summitul NATO desfășurat la Haga a evidențiat o nouă etapă în relațiile transatlantice, marcată de dominația clară a președintelui american Donald Trump și de docilitatea tot mai vizibilă a liderilor europeni. Într-un climat tensionat și marcat de incertitudini, aliații au fost nevoiți să accepte o creștere semnificativă a cheltuielilor militare, sub presiunea administrației americane, fără a obține în schimb garanții clare privind angajamentul Statelor Unite față de apărarea colectivă. Retorica triumfalistă a lui Trump, ambiguitățile privind articolul 5 și lipsa de interes față de Ucraina sau față de o poziție comună în fața Rusiei au lăsat impresia unei alianțe dezechilibrate, în care Europa pare tot mai dependentă de voința și capriciile liderului de la Washington. În schimb, Trump a părut preocupat mai ales de conflictele din Orientul Mijlociu și de imaginea sa de lider global neînfricat, în timp ce partenerii europeni s-au mulțumit cu un comunicat vag și cu promisiuni din care au lipsit certitudinile, scrie Le Figaro
Statele membre s-au pus de acord să-și mărească cheltuielile pentru apărare, așa cum a cerut președintele american.
Va trebui să ne mulțumim cu atât. Lămurirea așteptată de aliați privind angajamentul Statelor Unite față de securitatea continentului european s-a rezumat la câteva fraze aruncate de Donald Trump, ca niște oftaturi. La sosirea sa la summitul NATO desfășurat miercuri dimineață la Haga, în Olanda, președintele american a acceptat să spună câteva cuvinte alături de secretarul general al Alianței, Mark Rutte. Acesta a repetat de nenumărate ori că americanii nu pun sub semnul întrebării interpretarea lor asupra articolului 5 al Tratatului, care stipulează că un atac împotriva unui aliat este considerat un atac împotriva tuturor. „Pentru mine este clar”, a promis Rutte, însărcinat cu misiunea de a-l îmblânzi pe Trump cu o avalanșă de complimente. Totuși, Occidentalii ar fi preferat să audă acest angajament direct din gura miliardarului.
Așezat cu delegația sa într-o mică sală decorată în albastrul NATO, Donald Trump a cedat. „Suntem alături de ei până la capăt”, a declarat. „Dacă n-aș fi de acord cu asta, nu aș fi aici”, a adăugat mai târziu, înainte de a trece la alt subiect — și mai ales la „marea victorie” pe care susține că a obținut-o asupra partenerilor săi. „Le cer de ani de zile să cheltuiască 5% din PIB pentru apărare.” NATO „va deveni foarte puternică”, a afirmat cu fermitate. Mark Rutte a intervenit pentru a-l felicita pe Trump, spunând că fără el europenii nu ar fi acceptat acest efort. „Sunteți un om de acțiune și un om al păcii”, a adăugat Rutte în ultimul său elogiu.
Totul a fost făcut pentru ca președintele american să se simtă apreciat. A fost chiar invitat să înnopteze la reședința regelui Olandei. „Am luat micul dejun cu regele și regina. Sunt niște oameni extraordinari”, a povestit ulterior. Întregul summit a fost conceput astfel încât să-i fie pe plac: cât mai scurt posibil, cu angajamente minime. Aliații au dorit să capitalizeze dinamica pe care o consideră favorabilă de trei ani încoace — „cu extinderea Alianței, voința sporită a europenilor și reînarmarea în curs”, după cum rezumă fostul secretar general adjunct Camille Grand — și să evite expunerea divergențelor care ar putea servi planurilor lui Vladimir Putin.
Evitarea reculului
„Genuflexiunile” secretarului general au stârnit zâmbete în culisele summitului, dar și îngrijorare. „Nimănui nu-i place să vadă cum se fac cârnații”, glumește un obișnuit al jocurilor din spatele scenei NATO. Criticat pentru formă, Mark Rutte încearcă de fapt să limiteze daunele în interiorul Alianței și să evite regrese clare pe marile teme: definirea amenințării ruse, sprijinul pentru Ucraina, solidaritatea între aliați. „Unele țări au fost destul de îngrijorate să-l audă pe președintele american sugerând că articolul 5 poate fi interpretat în mai multe feluri, când pentru ele există o singură interpretare”, observă un consilier. „Ce se întâmplă în Orientul Apropiat atrage atenția. Dar Rusia rămâne principala noastră preocupare”, se adaugă.
În comunicatul final, esențialul a fost salvat: este menționată amenințarea „pe termen lung” reprezentată de Rusia, este reafirmat „sprijinul pe termen lung” pentru Ucraina, iar angajamentul față de articolul 5 este reconfirmat.
„Prea mult timp, un singur aliat – Statele Unite – a purtat o parte prea mare din povară. Iar asta se schimbă astăzi.”
Mark Rutte, secretar general al Alianței
Dar atmosfera de la Haga nu seamănă cu cea de la Washington, unde a avut loc precedentul summit, sub președinția lui Joe Biden. Anul trecut, Ucraina fusese plasată în centrul atenției aliaților, care căzuseră de acord asupra deschiderii unui „drum ireversibil” către aderarea sa la Alianță. Despre acest lucru nu se mai vorbește explicit. Nici „agresiunea rusă” împotriva Ucrainei nu mai este denunțată, iar apărarea „fiecărui centimetru pătrat” de teritoriu aliat nu mai este proclamată cu voce tare. Următoarele luni vor fi dedicate clarificării eventualelor neînțelegeri: europenii se întreabă cât de amplă va fi viitoarea reducere a efectivelor militare americane de pe continent și ce capacități critice ar putea fi pierdute. Aceste subiecte-cheie nu au fost abordate.
Donald Trump și-a impus voința în fața aliaților. La deschiderea reuniunii Consiliului Nord-Atlantic, miercuri dimineață, Mark Rutte adaugă și mai mult dramatism: „Prea mult timp, un singur aliat – Statele Unite – a purtat o parte prea mare din povară. Iar asta se schimbă astăzi”, i-a spus el vecinului său din dreapta: „Președinte Trump, dragă Donald, dumneavoastră ați făcut posibilă această schimbare. Sub conducerea dumneavoastră, aliații europeni au cheltuit deja 1000 de miliarde de dolari în plus pentru apărare, începând din 2016”, a afirmat Rutte. În comunicatul final foarte scurt al summitului, angajamentul de a crește cheltuielile este înscris negru pe alb, cu o clauză de reexaminare în 2029, „în lumina evoluției contextului strategic și a revizuirii obiectivelor capacitare”. Aplicarea textului ar urma să fie suficient de flexibilă pentru a permite statelor europene aflate în dificultate bugetară să salveze aparențele. Doar premierul Spaniei, Pedro Sánchez, a contestat public acest obiectiv. A petrecut summitul izolat de ceilalți, ca un perturbator. „Vom face ca Spania să plătească de două ori mai mult”, a avertizat Donald Trump la sfârșitul zilei, într-o conferință de presă, amenințând Madridul cu represalii comerciale.
Apărare colectivă
Obiectivul de 5% din PIB pentru apărare este, totuși, înșelător. În realitate, este vorba de un orizont de 3,5% pentru cheltuieli militare propriu-zise, care corespund nevoilor planurilor de apărare ale NATO, la care se adaugă 1,5% reprezentând cheltuieli conexe apărării, cum ar fi infrastructurile. Acordul implicit al „5 + 5” era menit să lege creșterea cheltuielilor europene de o reafirmare a solidarității Statelor Unite în virtutea articolului 5.
Câteva cuvinte rostite de Donald Trump și comunicatul Alianței, care reafirmă angajamentul „neclintit” al tuturor în favoarea apărării colective, au reușit să liniștească spiritele — cel puțin pentru moment. Este închisă polemica? Președintele Franței, Emmanuel Macron, respinge subiectul cu un gest de lehamite. „Există texte, nu e treaba mea să fac exegeze”, comentează el la sfârșitul zilei, în timpul unui scurt schimb de replici cu presa, în holul prin care trec delegațiile. Își permite totuși un reproș la adresa lui Donald Trump, care nu și-a făcut timp să îl întâlnească: „Nu putem, între aliați, să spunem că trebuie să cheltuim mai mult pentru apărare și, în același timp, în cadrul NATO, să ducem un război comercial. E o absurditate”, a spus el iritat. A reamintit dorința sa de a consolida capacitățile suverane europene „pentru a nu depinde de alții”… și de toanele lor.
Unele teme, tratate superficial
La rândul său, în marea sală de conferințe, unde răspunde într-un mod dezorganizat la întrebările jurnaliștilor, Donald Trump pare să ia în derâdere preocupările aliaților, care privesc cu îngrijorare reînarmarea Rusiei. Nu vorbește decât despre „victoria” pe care susține că a obținut-o în fața Iranului. După douăsprezece zile de conflict și în urma bombardării de către SUA a instalațiilor nucleare iraniene, Israelul și-a oprit ofensiva. Distrugerile au fost „totale”, se laudă președintele, deși bilanțul real rămâne necunoscut. În opinia lui, lovitura asupra instalației de la Fordo a permis încheierea conflictului „așa cum s-a întâmplat cu Hiroshima” împotriva Japoniei, în 1945. A comparat confruntarea cu o ceartă între copii. „Uneori, tata trebuie să ridice tonul”, l-a complimentat Mark Rutte.
Europenii nu împărtășesc entuziasmul miliardarului în privința situației din Orientul Mijlociu și se întreabă cum ar putea fi adus Teheranul înapoi la masa negocierilor. Donald Trump ridică ochii spre tavan: „Am distrus programul nuclear. Iranul nu va avea armă nucleară”, afirmă el cu convingere. Speră, în treacăt, ca victoria sa să permită și o încetare a focului în Gaza.
Orientul Mijlociu îl preocupă pe Donald Trump mai mult decât situația din Europa. Chestiunea Ucrainei este tratată la fel de expeditiv ca și cea a articolului 5. Volodimir Zelenski a reușit să obțină o întrevedere cu el, dar Trump nu pare prea interesat. „Zelenski e un tip de treabă”, comentează președintele, care evită întrebările. Întrebat de o jurnalistă ucraineană despre livrarea unor sisteme de apărare antiaeriană, Trump are un moment de empatie: „Vom vedea dacă putem găsi unele disponibile”... Întrebat despre Vladimir Putin, desemnat drept „adversar” de către Mark Rutte, președintele american evită termenul: „Ascultați, trebuie să înceteze războiul”, se mulțumește să spună. Președintele nu pare dispus să intre în detaliile unor negocieri pe care nu a reușit să le încheie, spre deosebire de războiul din Rwanda sau cel dintre India și Pakistan, pe care, spune el fără să clipească, le-ar fi oprit „cu câteva telefoane”. Donald Trump are încredere în puterea propriului cuvânt.
