Solventul Timişoara a fost una dintre cele mai mari societăţi de stat producătoare de spirt şi solvenţi din vestul ţării. A fost băgată în insolvenţă în anul 1998, dar a fost salvată în 2001 de premierul de atunci, Adrian Năstase, care a decis să-i şteargă datoriile. Din anul 2004 a luat drumul falimentului pentru nişte datorii evaluate la aproximativ 7,5 milioane de dolari, deşi compania valora mult peste 50 milioane de euro. Dupa un şir lung de procese creditorii şi-au recuperat integral banii.
Acum în conturile lichidatorului Ferm Consult ar trebui să existe aproximativ 10 milioane de euro. În mod firesc, aceşti bani ar fi trebuit să fie împărţiţi de lichidator acţionarilor, în funcţie de numărul de acţiuni pe care le avea fiecare. Statul prin Autoritatea de Administrare a Activelor Statului (AAAS) deţinea 82% din actiuni, ceea ce înseamnă că ar fi trebuit să încaseze în jur de opt milioane de euro.
Dar, marea bătălie se dă acum pe banii statului. Lichidatorul refuză să împartă cei 10 milioane de euro pe motiv că mai există procese. Din această sumă a cheltuit deja aproximativ 4 milioane de euro în baza unor documente controversate. Potrivit unor surse guvernamentale, mai multi angajaţi ai AAAS şi-au luat deja partea leului, acesta fiind unul dintre motivele pentru care se tergiversează recuperarea banilor. Această afacere controversată a intrat în atenţia procurorilor.
Drumul spre faliment
Solventul Timişoara a intrat în procedura de insolvenţă în martie 1998 la solicitarea creditoarei Electrica S.A. Timişoara. În mai 2001, Tribunalul Timişoara a decis ca societatea Solventul să intre în procedura de reorganizare judiciară, fiind numit administrator judiciar firma Ferm Consult. Trei ani mai târziu, Tribunalul Alba a dispus intrarea în faliment a societăţii Solventul, iar calitatea de lichidator i-a revenit tot firmei Ferm Consult. Ulterior, în 2007, dosarul a fost strămutat la Tribunalul Iaşi.
VGB primeste ilegal 1,8 milioane de euro
Patrimoniul societăţii a fost scos la vânzare pe 25 iulie 2005. Atunci s-au depus două oferte. Prima în valoare de 10 milioane de euro plus TVA a fost depusă de Valkiria Invest SRL, iar Internaft Bucureşti a făcut o ofertă de 300 miliarde lei vechi. A urmat o perioadă de 20 de zile în care se puteau depune supraoferte. Imediat s-au depus două supraoferte de firmele VGB Invest şi Frank SRL. Fiecare societate a plătit o taxă de participare la licitaţie de 1,8 milioane euro.
Firma VGB Invest a depus o ofertă de 21 de milioane de euro plus TVA, fiind declarată câştigătoare. Această societatate a fost administrată şi controlată de fraţii Octavian şi Marian Iancu. Dar, fraţii Iancu nu au plătit suma oferită, iar licitaţia s-a anulat. Numai că lichidatorul a decis să restituie ilegal taxa de participare, pentru că în caietul de licitaţie se specifica clar că banii nu vor fi restituiţi. Anul trecut Marian Iancu a fost condamnat la 12 ani de închisoare în dosarul RAFO, iar fratele său la 10 ani de închisoare.
După mai multe dispute şi contestaţii, patrimoniul companiei Solventul a fost adjudecat de firma Valkiria Invest, administrată atunci de afaceristul Alexander Etienne Hergan, cunoscut pentru activitatea de la Bursa de Mărfuri din Sibiu. Dar şi această vânzare a fost controversată pentru că lichidatorul ferm Consult nu a trecut în caietul de sarcini obligaţia câştigătorului de a realiza investiţiile de mediu. “În contractul de vânzare-cumpărare, lichidatorul nu a transferat obligaţiile de mediu către firma Valkiria, cea care a cumpărat societatea. Acolo se aflau mai multe bazine cu apă. Erau toate verzi. Trebuia să se facă ecologizare acolo, mai ales ca fabrica se află în apropierea râului Bega. Problemele de mediu au rămas acum în sarcina statului”, a spus unul dintre angajaţii AAAS.
Conducta Pancevo şi embargoul
Societatea Solventul era legată de combinatul sârbesc HIP Pancevo, din Serbia, printr-o conductă strategică, lungă de 140 de km. Prin această conductă Solventul livra etilena şi propilena către combinatul sârbesc. Dar, afacerea a fost stopată în urma embargoului impus Iugoslaviei de NATO, ceea ce a dus la concedieri masive în rândul angajaţilor români. Deşi, oficial conducta a fost închisă, aceasta a fost folosită în timpul embargoului pentru a furniza carburanţi sârbilor. Combinatul sârbesc a fost distrus în urma bombardamentelor NATO, dar a fost refăcut şi vândut companiei Lukoil. “Nu se aminteşte nimic de conducta Pancevo, care a fost vândută parţial la fier vechi. Conducta asta a fost trecută la categoria materiale, deşi era un bun activ. Prin această conductă se făcea contrabandă cu produse petroliere, încălcându-se embargoul cu fosta Iugoslavie”, a declarat unul dintre administratorii societăţii.
AAAS îl acuză pe lichidator
Până în anul 2013 toţi creditorii companiei Solventul şi-au încasat banii, inclusiv inventatorii care aveau brevetele de invenţii depuse la societatea de stat. “După îndestularea întregii mese credale, din activitatea de lichidare, în contul debitoarei a rămas o suma reziduală care se datorează acţionarului, respectiv AAAS. Lichidatorul judiciar tergiversează să remită suma către AAAS, invocând argumente aflate la limita legalităţii. AAAS a formulat mai multe cereri de înlocuire a lichidatorului judiciar, respinse însă de către judecătorul sindic desemnat de Tribunalul Iaşi să soluţioneze cauza”, a precizat AAAS.
Potrivit ultimului raport al activităţii lichidatorului judiciar, publicat de acesta în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă 22.505/2014, soldul contului curent şi al casieriei la data de 30.10.2014 este de 42.771978,41 lei, adică în jur de 10 milioane euro. În loc să împartă banii către acţionari, lichidatorul a decis să plătească aproximativ patru milioane de euro pentru nişte datorii pe care le-ar fi avut către firma Valkiria Invest.
“În anul 2013, Valkiria a cerut nişte bani de la lichidator pentru pază şi activităţi de consultanţă. Expertul desemnat de instanţă nu a vrut să facă expertiza de frică pentru a nu se duce la puşcărie. Cazul e penal. Într-un final, Valkiria a adus un expert parte care să facă o expertiză din care să rezulte că avea de primit cateva milioane de la Solventul. În proces era parte AAAS şi lichidatorul. Nimeni nu s-a opus. Aşa că judecătoarea a încuviinţat expertiza, iar Solventul a fost bună de plată”, a precizat o sursă din cadrul AAAS.
Directorul Gabriela Bercu din cadrul AAAS cunoaşte foarte bine situaţia de la Solventul, nefiind străină de ceea ce a făcut lichidatorul de-a lungul timpului. Aceasta a declarat că: “suma reziduală nu a fost distribuită până acum, întrucât, pe rolul instanţelor judecătoreşti se află mai multe dosare spre soluţionare.”
Daniel Carjeu de la firma de insolvenţă Ferm Consult nu s-a lăsat mai prejos şi acuză conducerea AAAS că are interese ascunse. Mai mult, acesta spune că AAAS trebuie să se hotărască în legătură cu firma de insolvenţă pe care o conduce pentru că după ce a fost contestat în instanţă, fostul presedinte al AAAS, Adrian Volintiru a decis să retragă acţiunea.
