Comandorul Nicolae Popa, zis Corrado Cattani al Clisurii Dunării, a fost ofițer în Poliția de Frontieră în sectorul Porțile de Fier I – Baziaș. A scăpat din 12 tentative de omor și patru incendieri ale locuinței. Asta pe lângă faptul de a fi fost jignit, amenințat, bătut, fiindu-i ruptă clavicula de trei ori. De ce i s-au întâmplat toate astea? Pentru că nu a făcut nici un compromis în lupta sa cu contrabandiștii ce activau în perioada embargoului impus fostei Iugoslavii, ba mai mult, a denunțat nume grele de comandanți și generali corupți.
Neîndoielnic, oricine ar studia dările de seamă și rapoartele oficiale întocmite de comandorul Nicolae Popa, în anii când patrula în zona Porțile de Fier, ar constata că, într-adevăr, porecla de Cattani de pe Dunăre nu este exagerată. În vremea embargoului, în perioada 1993-1997, prin acțiuni directe la bordul ambarcațiunilor și șalupelor Poliției de Frontieră, Popa a contribuit în mod direct la descoperirea și reținerea a 1342 de infractori, confiscarea a 850 de bărci metalice, 742 motoare de barcă, peste 550 tone combustibil, 52.000 mărci germane, mii de baxuri de țigări, peste 8 tone de alcool rafinat, 43 aparate electrice de pescuit ilegal folosite pentru braconaj. În total, valoarea bunurilor și produselor confiscate de el se ridică la peste 55 miliarde lei vechi.
”Pentru îndeplinirea misiunilor și stoparea infractorilor, am intervenit de multe ori în forță, fiind nevoit să distrug prin împușcare 75 de motoare de barcă ale contrabandiștilor. Valoarea unui singur motor ajungea chiar și la 7.000 de mărci. Îmi amintesc că erau momente în care frontiera era atacată simultan de către 400-500 de bărci metalice odată ale contrabandiștilor, era Dunărea neagră!”
Aceste acțiuni nu puteau să nu atragă atenția și răzbunarea celor dispuși să riște orice pentru afacerile lor. ”Ajunsesem să parcurg pe jos 30 km pe noapte pentru a acoperi și controla zona care intra în responsabilitatea mea. Pentru că nu am vrut să colaborez cu traficanții și pentru că de fiecare dată îi lăsam fără marfă, am fost amenințat,denigrat, șantajat, bătut. Mi s-a dat foc de patru ori la apartament. Am avut clavicula ruptă și am fost operat de 2 ori de sept nazal. De câțiva ani, duc o luptă necontenită de a mi se recunoaște și aproba un dreot constituțional, de care alții au beneficiat, deși poate nu ar fi fost îndreptățiți și anume înaintara onorifică la gradul următor - contraamiral (general maior în rezervă) - conform statutului cadrelor militare, legea nr.80 din 1995, art. 64 și 67; OG 182 din 2001 care îmi dau dreptul la înaintarea la gradul următor. Am depus memorii și am cerut în repetate rânduri să fiu primit în audiență de către Ministrul Afacerilor Interne (nr înregistrare 31193 din 06.08.2015 și 31336 din 16.09.2015), dar am fost refuzat. Nu cer nimic în plus doar ceeea ce mi se cuvine, după ani și ani de muncă, susținută într-o zonă care a fost, la un moment dat, un adevărat câmp de luptă.
În întrega mea activitate de militar am fost un exemplu de bărbăție și devotament pentru uniforma militară. In activitatea profesională o cerință primordială a profesiei mele, aceea ca cinstea, onestitatea și corectitudinea să fie mai presus de orice beneficiu material sau de orice altă natură. Apreciez ca întreaga mea carieră, comportamentul, rezultatele obținute, greutățile și pericolele înfruntate, experiența dobândită și dorința de a-mi face datoria în instituția pe care am servit-o cu profesionalism, responsabilitate, corectitudine, devotament, impun reparații morale corespunzătoare. Verificarea întregii activități desfășurate de către mine în cadrul M.Ap.N. și M.A.I ar conduce fără echivoc la concluzia că acordarea onorifică a gradului de contraamiral ar fi o recompensă binemeritată pentru actele deosebite de curaj și profesionalism, devotament față de patrie. ”, mărturisește comandorul.
Mai apoi, de la mijlocul anului 1999 și până în septembrie 2001, pe când ocupa funcția de Adjunct al I. J.P.F. Caraș-Severin, cu sediul la Oravița, Nicolae Popa, numai în 6 luni de activitate a descoperit și reținut următoarele: două autoturisme de lux, în august 2000, la trecerea peste fluviul Dunărea-Baziaș; 8 tone de alcool, un autotren cu 312 baxuri de țigări în valoare de 120.000 DM, peste 1500 de infractori și contravenienți, numeroase bărci, motoare și peste 40 de aparate electrice. Valoarea totală a bunurilor reținute se ridică la 75 miliarde lei vechi.
Devenit incomod, prin tot felul de mașinațiuni și sfori trase de cei cărora le strica afacerile, a fost întâi mutat la Brăila, iar mai apoi pensionat și trecut în rezervă. Dar nici ca pensionar n-are tihnă! Obișnuit cu atâția ani de patrulare pe timp de noapte, se trezește pe la 3-4 dimineața, iese din locuința sa din Orșova, și-o ia cătinel pe malul Dunării. Cine l-ar vedea și nu l-ar cunoaște, ar zice că e un turist insomniac, care vrea să prindă răsăritul soarelui pe apele bătrânului fluviu. Nu știu însă că fostul Cattani al Clisurii veghează! Ba încă mai abitir ca atunci când era în funcție, după cum singur mărturisește.
După o viață muncită cu cinste și corectitudine, pentru tot ceea ce a făcut pentru instituția pe care a servit-o, o singură dorință are: să-i fie acordat onorific gradul de contraamiral (General de brigadă în rezervă). Şi pentru acest gând, pentru această mândrie a lui e gata să facă tot ce-i stă în putinţă pentru a-şi îndeplini dorinţa. Astfel, de azi (30.11.2015) şi până vineri (04.12.2015) Nicolae Popa protestează în faţa Guvernului României. Mai precis împotriva următoarelor instituţii ale statului: Ministerul Afacerilor Interne; Comisiei de Cercetare a Abuzurilor, Corupţiei şi Petiţii din Camera Deputaţilor şi Senatului; Comisiei de Apărare, Ordine Publică şi Siguranţa Naţională din Camera Deputaţilor şi Senat. Înconjurat de câteva pancarte (pe care stă scris „Ţara asta multe-ndură/Noi tăcem cu toţi din gură” ori „Ce-ţi lipseşte Românie?/Oamenii de omenie”) stă demn, nevociferând, ci doar mulţumit că îşi poate face semnalată prezenţa. Dacă protestul domniei sale va avea sau nu ecou în viitorul apropiat, rămâne de văzut! Oricum, îndârjit, obişnuit să lupte de când se ştie, comandorul Nicolae Popa e hotărât să nu renunţe.
