Într-o postare pe blog, în care arată că, sub anumite presiuni, drepturile omului pierd teren în favoarea statutului de drept, fostul premier arată că fostul preşedinte Traian Băsescu Băsescu a operaţionalizat o astfel de modificare în ultimul deceniu.
"Rezultatul a fost crearea unui sistem cu potential periculos. S-a pus accentul doar pe servicii de informatii, pe mecanisme de control, pe procurori. Prea putin pe formule de constructie. Acum, Basescu lacrimeaza cand vorbeste de acest sistem", notează Năstase.
El aminteşte comentariile laudative despre decizia CCR din cauza căreia procurorii nu mai pot folosi inregistrari din partea SRI, dar atrage atenţia că se poate recurge la soluţii abuzive .
"Ceea ce nu s-a inteles este faptul ca procurorii vor construi propriul sistem de interceptari, realizand o baza de date din care sa extraga in functie de <necesitati>. Ma intreb de ani de zile de ce este nevoie de nenumarate autoritati de interceptare si nu se recurge la modelul german – respectiv crearea unei Agentii unice de interceptari, sub autoritatea Parlamentului – agentie la care sa se <aboneze> toti cei care au nevoie de interceptari si sa le obtina pe baza unei solicitari exprese. O astfel de procedura, asociata cu responsabilitatea cererii, ar evita abuzurile si ar scadea costurile. Sigur ca acest lucru nu ar fi posibila decat daca am avea parlament", afirmă fostul premier.
Acum două săptămâni, judecătorii CCR au admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.142 alin.(1) din Codul de procedură penală, conform cărora "procurorul pune în executare supravegherea tehnică ori poate dispune ca aceasta să fie efectuată de organul de cercetare penală sau de lucrători specializaţi din cadrul poliţiei ori de alte organe specializate ale statului." Ei au constatat că sintagma „ori de alte organe specializate ale statului" din Codul de procedură penală este neconstituţională.
În raportul DNA pe anul trecut, procurorii susţin că mai multe decizii ale CCR le-au îngreunat activitatea. Una dintre aceste decizii viza infirmarea deciziilor de clasare a unor dosare. Ca urmare, persoanele indicate în actul de sesizare au aflat despre existența dosarului, iar după redeschiderea urmăririi penale procurorii nu au mai putut cere mandate de supraveghere tehnică sau să folosească procedee probatorii cu caracter confidențial.
