A apărut zilele trecute, la Editura RAO, cartea la care am trudit vreo doi ani - România, la răspântie. Cum altfel? Căci nu-i defel simplu să scrii despre țara ta într-un moment de răscruce pentru destinul ei! Și al lumii ăsteia mari, deopotrivă! Ca să-mi fie mai ușor, am împărțit-o în două părți.
CAPITOLUL 1
România ultimilor ani, una mai emasculată ca niciodată în perioada postdecembristă, nu diferă deloc de cea din secolele trecute, aceleași suișuri și coborâșuri, ba deal, ba vale... Metehnele nu s-au schimbat neam, ca și năravurile, ca și tradițiile lăsate de ocupanții vremelnici ai meleagurilor valahe. Un amestec de obiceiuri orientale și occidentale, cu vădite influențe slave, un mozaic etnogenetic ca niciunde altundeva, ca la orice răscruce de vânturi... Din această perspectivă mi-am potrivit condeiul pentru a desena pe hârtie o frescă a României recente, fiindcă altminteri ar fi aproape imposibil să înțelegem întâmplările de dincolo de propriile noastre fruntarii.
CAPITOLUL 2
Nici nu s-a sfârșit bine ciudata pandemie, că dinspre Rusia s-a pornit războiul. Pardon, „operațiune militară specială”, ca să nu-i supăr pe purtătorii de sloganuri de la Kremlin, surprinși într-un exces propagandistic amintind de vremurile bicisnice ale omenirii. Lumea de aici, din preaîncercatul Est, s-a înspăimântat, știind apetitul dintotdeauna al cotropitorilor muscali, așa că dezinformarea a întrecut cu mult teatrul belicos din Ucraina, întreținut cu sârg și perfidie de SUA. În ambuscadele mediatice iscate de taberele pro și anti-ruse, destui și-au pierdut capul, victime ale minciunilor cu iz oficial. Amenințat să fiu și eu prins în cursa acestor diversiuni ordinare, am căutat să pipăi adevărul prin mijlocirea cărților de altădată și să mă plasez între aprigii combatanți. Dacă n-am reușit să-mi domolesc subiectivitatea, de vină e... Cehov, vorba unui analist pe care îl veți întâlni nițeluș mai departe în paginile cărții.
La bună și lucidă lectură!
