Ieri seară, bunăoară, s-au adunat în fața unui mall unde au pus de-o pândă la mașinile concurenței - Uber - urmărind aplicația sau comandând chiar curse false. De acolo au plecat spre Piața Unirii, unde au făcut de gardă câteva ore bune.
Mașinile "uber-ilor" au primit un tratament special, fiind bombardate de taximetriștii furioși și revoluționari cu ouă și făină.
E clar, pentru taximetriștii bucureșteni Antihristul sfârșitului de lume s-a întrupat pe Pământ în caroseria, direcția, articulațile, suspensiile, motorul și cauciucurile adunate sub semnul Uber...
Și nimic nu le mai poate deturna acest gând. Nici măcar ideea că unii dintre potențialii clienți n-ar mai sări pe canapelele mașinilor concurenței dacă în practicarea meseriei lor s-ar petrece niște schimbări...
Dacă potențialul client nu s-ar mai gândi că aceeași cursă pe care o face în mod obișnuit, pe același traseu, cu același tarif pe kilometru, costă de fiecare dată diferit.
Dacă potențialul client nu s-ar mai gândi că uneori ar fi trebuit ca pe bancheta din spate să se afle și-o mască de gaze, care să-i ușureze supraviețuirea ficatului în luptă cu mirosurile din interiorul mașinii.
Dacă potențialul client nu s-ar mai gândi că unii dintre șoferi arată de parcă trupul lor nu s-ar mai fi întâlnit cu dușul și hainele cu mașina de spălat.
Dacă potențialul client nu s-ar mai gândi că unele dintre mașini sunt atât de uzate încât ai impresia că s-ar putea să cade late-n mijlocul străzii chiar în drum spre destinație.
Dacă potențialul client nu s-ar mai gândi că dorința lui de a schimba muzica, n-ar fi privită cu ostilitate și priviri de mamă, înjurături de mamă.
Dacă potențialul client nu s-ar mai gândi că bacșișul e un gest ce-i aparține și nu o normă de drept internațional, așa cum le pare unor șoferi.
Dacă potențialul client nu s-ar mai gândi că uneori trebuie să negocieze suma pe care urmează să o plătească, fie din cauza orei înaintate, fie din cauza distanței, ba prea scurte, ba prea lungi.
Dar această viziune nu aparține decât potențialului client, taximetriștii consideră clientul un bun propriu, care trebuie legat de mașină, fără să crâcnească, doar să plătească! Pentru că e mult mai ușor și la îndemână să dăm cu ouă, cu făină, decât să ne civilizăm, nu?
