Anda Păcurar a vorbit despre dorinţa părinţilor de după 89 de a pune copilul în centrul Universului, ceea ce îl determină pe copil să creasdă că poate să primească când vrea, ceea ce vrea, considerând că totul i se cuvine fără prea mari eforturi. Psihoterapeutul a explicat faptul că tinerii/copiii/ adolescenţii de astăzi vor cu orice preț să trăiască ca nişte adulți, de aici începând abuzurile timpurii. Interlocutorul nostru explică şi rolul şcolii în tot ceea ce înseamnă caracterul unui copil, dar şi faptul că, uneori, e mult mai greu pentru un părinte care este un om de succes și/sau bogat, deoarece „trebuie să acorde timp muncii dar și selectării ofertelor educaționale și pot fi ușor victimele marketingului și ale propriului snobism“
Stilul parental care pune copilul în centrul Universului
„Este un eșec al educației atât parentale cât și școlare. Mulți dintre părinții de după '89 au vrut să ofere copiilor o cu totul altă viața decât cea pe care au trăit-o ei ca și copii. Au renunțat la educația autoritară, ceea ce a fost un lucru bun, doar că au ajuns într-o altă extremă și anume stilul parental care pune copilul în centrul Universului. Un astfel de copil nu întâlnește limite, nu îi este educată toleranța la frustrare, învață să primească ce vrea când vrea și crede că viața înseamnă doar să primești. Iar dacă nu primești ai dreptul să te revolți, să te răzbuni, să îți iei prin orice mijloace. Acești copii au primit lucruri înainte să le ceară, au primit mai mult decât ar fi putut să ceară și în schimb nu au învățat să aleagă, să decidă și să își asume deciziile și responsabilitățile corespunzătoarei vârstei“, explică psihoterapeutul.
Fetele erau îmbrăcate "business" și fardate excesiv și fumau cu o alură serioasă alături de băieții care păreau personaje importante
Apoi au ajuns la școală unde i-au avut pe părinți ca deschizători de uși și pe profesorii care trebuiau să renunțe la educația autoritară și nu știau cum să câștige respectul elevilor. A început lupta de putere între elev și profesor cu victorii și înfrângeri de ambele părți și care nu mai avea nimic de-a face cu informarea și mai ales cu formarea caracterului. Știm că alte sisteme de învățământ, cum este cel britanic, formează caractere și poate unii copii au ajuns să studieze în Marea Britanie dar întorși acasă au revenit la "principiile" locale.
Copiii de azi vor cu orice preț să trăiască ca adulți. Am trecut pe lângă un liceu și văzând un grup de băieți și fete m-am surprins zicând "micii corporatiști" - fetele erau îmbrăcate "business" și fardate excesiv și fumau cu o alură serioasă alături de băieții care păreau personaje importante. Când eram noi copiii clar voiam și noi să epatăm doar că o făceam ca "rockeri", "depech-ari" sau "rapperi"adoptând "uniforma" specifică nu luam pantofii cu toc, hainele de blană și rujul roșu intens al mamei. Din dorința copiilor și adolescenților de azi de a trăi viața adulților încep abuzuri timpurii: fumat, pornografie, sex contra șantaj sau beneficii, droguri, jocuri de noroc de la 12 ani. Atunci nu ne suprinde când tatăl este arestat alături de fiul care "lucra" cot la cot cu el. Nu erau tată fiu, erau parteneri.
E mult mai greu pentru un părinte care este un om de succes și/sau bogat
E mult mai greu pentru un părinte care este un om de succes și/sau bogat. Trebuie să acorde timp muncii dar și selectării ofertelor educaționale și pot fi ușor victimele marketingului și ale propriului snobism. O soluție ar fi ca părinții să se pregătească temeinic pentru cum pot educa copii de azi și să fie consecvenți. O altă soluție esta ca școala românească să formeze caracterul, iar pentru asta este nevoie de profesori cu caracter. Profesorul trebuie să-și conștientizeze rolul și nu să își exprime opinii personale, radicale sau să fie într-o continuă apărare a prestigiului. Să învețe să încurajeze cooperarea și să educe responsabilitatea prin folosirea consecințelor logice nu a consceințelor impuse de oroliul lor rănit. Un prieten îmi povestea că a fost la festivitatea de absolvire a unui elev român în Marea Britanie. la festivitate erau invitați părinții ( e nevoie de implicarea și cooperarea lor), iar profesorii țineau discursuri adecvate și cu adevărat motivatoare pentru tinerii absolvenți. În internat elevii aveau camerele lor dar dacă nu respectau regulile primeau avertisment apoi își pierdeau un drept, cum ar fi dreptul la intimitate prin scoaterea ușii. Nu era o pedeapsă, ci o consecință logică a faptului că tânărul nu respecta regulile intimității. Tinerii trebuie să învețe, totodată, că voluntariatul, de exemplu, este un antrenament pentru spiritul comunitar nu o foaie necesară în CV pentru a putea fi acceptat la o școală anume“. concluzionaează interlocutoarea noastră.
