Pentru cei 30 de tineri plecați dintre noi, oamenii au coborât luminile Raiului pe pământ și i-au împodobit grădina cu buchete din florile toamnei. Nu se aud, sonor, coruri de îngeri sau de serafimi, dar cei încă prezenți simt, parcă, fâlfâit greu de aripi de arhangheli pregătiți să însoțească sufletele pure ale tinerilor pieriți spre cerul Domnului.
Dacă, ieri, zeci de mii de oameni au format un marș al tăcerii și un adevărat perelinaj la locul tragediei, azi, la primele ore ale dimineții, numai câțiva trecători, cu treburi în zonă, se mai opreau pentru câteva minute să se închine și să aprindă o lumânare pentru a spori calea de lumină a celor ce nu mai sunt. Lucru explicabil, de altfel, fiindcă viața cotidiană, cu bune și cu rele, își urmează cursul, iar cei mai mulți și-au început serviciile, alții școlile, alții cursurile la facultate.
Timpul, el însuși doctor la toate, va șterge cu vremea durerea, lăsând în urmă numai amintirea, ca un gând fulgurant. În curtea largă, parcă încă miroase a fum și a carne arsă, iar celor care au fost acolo prezenți în timpul incendiului încă le mai stăruie în urechi țipetele disperate ale răniților, sirenele asurzitoare ale ambulanțelor și comenzile de resuscitare ale medicilor.
În fața clubului Colecitv râurile de candele aprinse se întind pe metri buni, până aproape de trotuar, iar marea de flori și coroane încearcă să șteargă prin parfumul petalelor mirosul de fum. Ieri, cei sosiți pentru comemorarea fraților, surorilor, prietenilor au făcut din candelele aprinse o inimă uriașă și cifra 30, ziua întâmplării funestului accident. Flăcările candelelor pâlpâie viu, luminând pentru ultima dată pozele celor trecuți într-o altă lume și mesajele (unele în versuri) scrise pe coli albe de hârtie.
Cum spuneam, puținii trecători se opresc să se roage atât pentru cei trecuți în neființă, cât și pentru cei ce încă se luptă pentru viață. În rest, e liniște. O liniște aparentă, însă, în care mocnește surd „jarul” întrebării ce a stăruit în mintea tuturor ca un punct roșu de 3 zile încoace: cum a fost posibil? Din acest jar, poate va izbucni focul purificator al mistuirii cauzelor, neregulilor, indolenței care au dus spre acest spre acest tragic deznodământ, astfel încât, pe viitor, să nu mai fie posibil așa ceva. Nu ține decât de noi, ca astfel de lucruri să nu se mai întâmple!
Spre după-amiază, cu siguranță că spațiul din fața clubului Colectiv va fi din nou înțesat de oameni. Veniți să aduceți un ultim gând bun pentru cei care nu mai sunt și speranța prin rugăciune pentru cei răniți. Veniți să aprindeți o lumânare! Cu credința că va ajuta! Veniți!
