Muhammad Ali, nascut sub numele de Cassius Marcellus Clay Jr. a fost unul dintre cei mai mari boxeri din istorie si un activist pentru pace. El a inspirat generatii intregi, nu doar de viitori pugulisti, dar si de militanti pentru pacea mondiala.
Ali a fost un model de om si de sportiv si acest articol este dedicat vietii si carierei impresionante a unuia dintre cei mai mari atleti din lumea sportului profesionist.
Anii copiliariei si primele contacte cu boxul
Cassius Clay a fost nascut pe data de 17 ianuarie 1942 si a copilarit si a crescut in Louisville, Kentucky. Ca majoritatea copiilor de varsta lui, avea diverse preocupari, era usor mai razgaiat si iesea repede in evidenta.
A inceput cariera in boxul amator la varsta de doar 12 ani. Pe atunci, boxul era practicat pe scara larga de persoane de o conditie sociala mai modesta, pentru ca se servea o masa calda la pranz si erau copii care efectiv nu aveau ce manca.
La doar 18 ani, a castigat o prima medalie de aur la Olimpiada de Vara din 1960 si a devenit profesionist doar un an mai tarziu.
Convertirea la islamism
In anul 1961, Cassius Clay se converteste la islamism. La doar 22 de ani il invinge pe Sonny Liston intr-o surpriza de proportii si castiga titlul mondial la categoria grea, iar daca vrei sa pariezi pe meciurile actuale din aceasta categorie o poti face la agentia online Unibet, parcurgand intai etapa de inregistrare la Unibet.
Exact in acel an, 1964, Cassius Clay denunta acest nume, afirmand ca motiv ca este un nume de sclav si adopta numele sub care va cunoaste gloria in intreaga lume – Muhammad Ali.
Opozitia la incorporarea militara
La varsta de doar 18 ani impliniti, Ali se alatura pe listele armatei pentru inrolare in caz de necesitate.
In anul 1964, el este clasificat ca 1-A si apoi 1-Y, adica potrivit pentru incorporare doar in cazuri de urgenta nationala.
El avea de fapt dislexie, o afectiune care ii coordona miscarile si nu putea sa scrie prea bine si nici sa silabiseasca perfect. Intrebat ulterior de aceasta afectiune, el glumea spunand ca este cel mai bun din lume, nu cel mai destept.
In anii 1966, deja armata americana avea nevoie de recruti noi si si-a coborat standardele de incorporare, astfel ca acum Muhammad Ali era eligibil.
Armata SUA avea o misiune periculoasa in Vietnam, iar cand a primit scrisoarea de incorporare, Ali a refuzat categoric, devenind chiar un promotor al miscarii de refuz a incorporarii.
El a sustinut mereu ca si-a motivat refuzul de a fi incorporat in armata nu din cauza fricii, ci pentru ca insasi Coranul, cartea sfanta a islamului, interzice razboiul.
In 1967, Ali a venit in Houston la ceremonia de incorporare dar a refuzat sa paseasca in fata cand i-a fost strigat numele, de 3 ori. A fost avertizat ca risca pedeapsa cu inchisoarea si amenda de 10.000 de dolari. A fost arestat, iar a doua zi i-a fost suspendata licenta de boxer.
Impactul refuzului incorporarii in societate
Dupa acest exemplu dat de marele Muhammad Ali, si alte sute de persoane au refuzat incorporarea, pornind astfel o adevarata miscare civica.
Oamenii care sustineau ideea lui Ali au inceput sa fie hartuiti si amenintati prin diferite mijloace. Fara sa isi dea seama, Ali initiase o miscare populara care sustinea drepturile civile si milita pentru pace.
In 1970, Muhammad Ali este premiat cu trofeul Martin Luther King pentru lupta pentru protectia drepturilor civile.
Super lupta regizata
Muhammad Ali nu mai avea licenta de boxer profesionist si a acceptat 10.000 de dolari ca sa apara intr-o lupta virtuala, regizata contra lui Rocky Marciano.
In anul 1969, cei doi pugilisti au fost filmati in timpul in care faceau sparring timp de 75 de runde de 1 minut.
Un program pe calculator a prezis rezultatul luptei in functie de inregistrarile sesiunilor de sparring, alaturi de opiniile a 250 de experti in box.
Versiunile editate ale luptei au fost afisate in cinematografe in anul 1970. In versiunea din Statele Unite, Muhammad Ali pierdea lupta printr-un KO in runda a 13-a. In versiunea pentru Europa, Marciano era cel care pierdea lupta.
Muhammad Ali a glumit mereu pe tema aceasta ulterior, sustinand ca el a pierdut in Statele Unite deoarece acel calculator care a simulat lupta era fabricat in Alabama.
Intoarcerea in boxul profesionist
In 1970, Ali a primit licenta de pugilist de la Comisia Atletica din Atlanta. Partida de revenire a fost contra lui Jerry Quarry pe 26 octombrie, rezultatul fiind o victorie clara pentru Ali dupa doar 3 runde.
Dupa aceea, in decembrie, a luptat contra lui Bonavena la Madison Square Garden. A castigat si acest meci si a devenit contender numarul 1 pentru titlu.
Rivalitatea cu Frazier
Prima infruntare dintre Ali si campionul la categoria grea, Joe Frazier, a avut loc in 1971, lupta secolului. Ali a inceput sa faca mici glume in ring, dorind sa arate ca nu este lovit tare de Frazier.
Chiar si asa, Joe l-a lovit puternic, indeosebi in a doua jumatate a meciului, punandu-l chiar pe corzi si la podea. Lupta s-a terminat la decizie pentru Frazier care si-a pastrat centura.
Dupa mai multe victorii contra unor luptatori mai slab cotati, Ali a beneficiat de dreptul la revansa.
De data aceasta, Ali a impus mai mult ritmul, a pus presiune pe adversar si, cel mai important, a stiut sa se ferasca de croseul de stanga devastator. Acum, arbitrii i-au dat lui Muhammad victoria prin decizie unanima.
Evident ca lucrurile nu puteau ramane in aceasta incertitudine, mai ales in lumea boxului profesionist, astfel ca a fost doar o chestiune de timp pana sa asistam la al 3-lea meci Ali vs Frazier.
In acest ultim episod al rivalitatii, Ali a lovit extrem de puternic dar a si incasat mult. Pe atunci, meciurile durau 15 runde, iar inainte de startul ultimei reprize, antrenorul lui Frazier a aruncat prosopul, deoarece elevul sau avea ambii ochi tumefiati. Joe a protestat, evident, dar decizia fusese luata.
Dupa meci, Ali a declarat ca a fost cea mai apropiata experienta de moarte din toata viata lui.
Cand s-a retras din box, Muhammad Ali avea un record de 56-5, o statistica absolut uimitoare tinand cont de cum era boxul profesionist la acea vreme.
El a ramas in continuare un luptator pentru drepturi civile si un activist pentru pace pana cand a incetat din viata pe data de 3 iunie 2016. Va ramane totusi un simbol al performantei, al determinarii si al talentului in sport si inspira in continuare generatii intregi.
