Dar să vă povestesc ce şi cum s-a întâmplat...
POVESTE DE DRAGOSTE, PRIETENIE ŞI MULŢI, MULŢI BANI
Între anii 2004 şi 2009, doctorul Alexandru Epurescu trăieşte o frumoasă poveste de dragoste cu Alina Georgiana Stegaru care, după trei, patru ani, îi face cunoştinţă acestuia cu prietena sa cea mai bună, Alina Costella David, spunându-i că aceasta este lucrător de poliţie. După mai multe întâlniri, Alina Georgiana ii sugerează doctorului Epurescu că ar fi foarte bine dacă, în timp, ar deveni prieteni şi mai apropiaţi cu Alina Costella întrucât aceasta nu ar fi doar un simplu lucrător de poliţie ci unul al aparatului central, care beneficiază de încrederea şi sprijinul şefilor, Romanica Adrian şi mai ales al celebrului chestor Virgil Ardelean, poreclit “Vulpea” sau “Fox”.
După mai multe întâlniri cu cele două Aline, timp în care, încetul cu încetul, încrederea sporise, Alina Costella îi propune doctorului Epurescu, ştiind de la prietena acestuia că are o situaţie financiară solidă şi o companie imobiliară, să îi faciliteze “intrarea” pentru a încheia nişte afaceri profitabile cu Ministerul Afacerilor Interne. Pe scurt, lucrurile stăteau cam aşa: doctorul Epurescu trebuia să participe la nişte licitaţii cu societatea să imobiliară pentru achiziţionarea unor imobile aflate în dotarea ministerului iar Alina Costella ar fi folosit toată influenţa şi încrederea de care se bucura în rândul şefilor direcţi pentru a facilita câştigarea acestor licitaţii. Evident, totul contra unor sume consistente de bani, prezentate drept investiţii în vederea unor câştiguri substanţiale, viitoare.
Zis şi făcut... Doctorul Epurescu, plin de încredere şi entuziasm, asigurat de prietena sa Alina Georgiana Stegaru ca totul este în regulă, a scos şi a tot scos, câte 20.000 de euro, câte 30.000, pe care i-a dat Alinei Costella, fie personal, fie prin intermediari, primind în schimb asigurări şi promisiuni că “se lucrează”, că totul va fi în regulă.
Pentru a-şi susţine influenţa şi protecţia de care se bucura în cadrul ministerului, cele două prietene i-au povestit cum au obţinut, în anul 2012, de la parcul auto de confiscări al Poliţiei Române, “prin intermediul lui Fox” un BMW de culoare roşie pe care Alina Costella David i l-ar fi dat Alinei Georgiana Stegaru.
În anul 2009 relaţia dintre doctorul Epurescu şi Alina Georgiana Stegaru se încheie dar rămân prieteni, în schimb, Alina Costella David continuă să ceară şi să primească sume de bani în contul neîncheiatelor afaceri, spre stupefacţia asociatului, colegilor şi angajaţilor din clinica stomatologică a acestuia.
Totul a durat până în iarna anului 2013, când a fost remisă ultima sumă... În tot acest timp, de la primele discuţii şi până la ultima plată, s-a adunat frumoasa sumă de peste 900.000 de euro...
Păstrând legătura cu cele două Aline, doctorul observă în timp îmbunătăţirea substanţială a situaţiei materiale a acestora dar primeşte asigurări că totul se datorează “salariului de la serviciu, facilităţilor de lucrător în cadrul poliţiei precum şi afacerilor personale prospere.”
CÂND ADEVĂRUL TE IZBEŞTE ÎN FAŢĂ
În luna ianuarie a anului 2014, doctorul Epurescu primeşte o invitaţie să se prezinte la DNA unde I se aduce la cunoştinţă că a fost înşelat de cele două Aline. Inspectorul de poliţie din cadrul DNA, Alexandru Frumuşelu îi aduce la cunoştinţă doctorului Epurescu faptul că din interceptările telefonice rezultă limpede că cele două ar fi achiziţionat bunuri imobile şi alte bunuri pe numele părinţilor şi al unor prieteni apropiaţi. Este momentul în care doctorul Epurescu se vede pus în faţa celui mai crunt adevăr... Cele două îl curăţaseră, la propriu, de tot ce avea şi mai mult decât atât pentru că toate sumele remise, toată aşa zisa investiţie provenea din lichidarea şi înstrăinarea bunurilor deţinute plus din împrumuturi făcute la terţi. Probele prezentate de comisarul Frumuşelu erau zdrobitoare: fotografii, filaje şi interceptări telefonice, toate îndosariate.
Tot la sugestia comisarului Frumuşelu, doctorul Epurescu formulează un denunţ, primind asigurări că va fi ajutat să recupereze banii pierduţi cu condiţia de a fi cooperant în sensul de a nu întrerupe legătura cu cele două Aline şi de a-l informa ori de câte ori urma să se întâlnească cu acestea. Pentru DNA, la acel moment era limpede că Alina Costella David, lucrător de poliţie, acţionase cu bunăştiinţă în sensul de a-l deposeda de bani pe doctorul Epurescu, folosindu-se de nume importante din Ministerul Afacerilor Interne, aşa cum era chestorul Virgil Ardelean.
Conştientizând că a pierdut totul, doctorul Epurescu are o tentativă de suicid care din fericire nu a avut fatalul deznodământ.
CUM POATE FI RĂSTURNATĂ REALITATEA
De aici întreaga poveste capătă o turnură cel puţin curioasă... În luna aprilie 2014, doctorul Epurescu este invitat din nou la DNA, ocazie cu care este informat că denunţul său a fost înaintat Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti şi că nu mai este nevoie să mai informeze pe nimeni de la ei în legătură cu întâlnirile pe care le va mai avea cu cele două. Este momentul în care DNA îşi declină competenţa în dosar. Parchetul de pa lângă Judecătoria Sectorului 3 declină, la rândul său competenţa în favoarea DNA pentru ca în cele din urmă conflictul negativ apărut intre cele două instituții să fie soluţionat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, dosarul rămânând spre soluţionare în competenţa Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3.
Pentru a-şi susţine denunţul, doctorul Epurescu începe o serie de demersuri pentru a afla unde se afla dosarul care-i fusese prezentat, atât lui cât şi avocatului său, cu fotografii, filaje şi interceptări... Se adresează în acest sens DNA, DGA şi Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti. Iniţial primeşte un răspuns din care rezultă că nu este foarte clar care a fost circuitul denunţului după care, printr-o altă adresă i se confirmă existenţa probelor şi documentelor ataşate, precizându-se că “există o cauză investigativă care poate fi pusă la dispoziţie, la solicitarea Parchetului”.
Urmare acestei adrese, doctorul Epurescu formulează o cerere de probe către Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti dar aceasta este respinsă.
Au fost depuse şi verificate înscrisuri, audiaţi martorii doctorului şi în cele din urmă, cele două, Alina Costella David şi Alina Georgiana Stegaru, tot în calitate de martori şi... cam atât...
URMARE ABSURDĂ
De ce oare s-a stins acest dosar, acest caz, investigat de DNA timp de doi ani, conform spuselor inspectorului Frumuselu? Toate aceste investigaţii sunt extrem de costisitoare: fotografii, filaje, interceptări... Toate se fac din bani publici. Dacă nu ar fi existat măcar o suspiciune, nu cred că cineva şi-ar fi permis să-i irosească fără rost... Nu cred că cineva dispune sau aprobă monitorizarea unei persoane, pe o durată atât de îndelungată, dacă aceasta este curată. S-a creat o situaţie absurdă, după părerea mea, în sensul că DNA a investigat, cu costurile aferente, dosarul întocmit nu poate fi înaintat decât la cerere către Parchetul de pe langă Judecătoria Sectorul 3 care nu îl consideră necesar în completarea cercetării penale. Este de-a dreptul incredibil ca un organ de cercetare penală să nu aibă măcar curiozitatea de a verifica ce se găseşte în acel dosar instrumentat de DNA. Este greu, foarte greu de înţeles sau... poate nu, din moment ce pe tot parcursul cercetării Alina Costella David a continuat să fie angajată a Corpului de Control al Ministrului de Interne, întâmplător aflat în aceiaşi clădire în care se găseşte şi biroul subcomisarului de poliţie Cristina Margelatu, care a instrumentat cazul şi a întocmit “Referatul cu propunere de clasare a urmăririi penale”. Da, aţi citit bine... Cazul a fost clasat din lipsă de probe suficiente! Oare cât de moral este ca o astfel de investigație să fie facută între colegi? Din punct de vedere legal sunt convins că domnii din Ministerul de Interne sunt perfect acoperiți.
CUM POŢI DEVENI ALBĂ CA ZĂPADA
Este halucinant ce s-a întâmplat... Clasarea dosarului a fost dispusă în condiţiile în care din referatul cauzei, întocmit de organele de poliţie din cadrul Ministerului Afacerilor Interne – Corpul de Control al Ministrului, reiese că: “Având în vedere declaraţia martorei David Alina Costela, în raport cu probatoriul administrat, se constată poziţia sa nesinceră, în cauză stabilindu-se că martora, de-a lungul timpului, a solicitat şi a primit mai multe sume de bani.
Cu toate acestea nu s-a putut stabili, în mod cert, în ce scop au fost remise aceste sume, aspect care reiese inclusiv din transcriptul înregistrărilor puse la dispoziţie de partea vătămată.”
Pentru ca în paragraful următor să se scrie negru pe alb că: “Din transcriptul înregistrărilor redate în conţinutul procesului verbal din data de 07.10.2015 dintre persoana vătămatăşi martora David Alina Costela reiese că de-a lungul timpului sumele de bani au fost remise pentru achiziţionarea unor imobile în Comuna Roşu, ce urmau a fi revândute ulterior, pentru a trage cu cardurile, pentru licitarea unor apartamente, pământ în Prelungire...”
Tot referatul în baza căruia s-a dispus clasarea cauzei spune că “Pe cale de consecinţă nu se poate reţine existenţa intenţiei de inducere în eroare a persoanei vătămate, simplă acţiune de a solicita sume de bani pentru un anume scop la care Epurescu Alexandru a achiesat, neechivaland cu înşelarea acestuia”. Aici este extrem de greu de înţeles... Pe de o parte organul de cercetare penală admite că Epurescu Alexandru este o persoană vătămată dar faptul că i s-au solicitat sume de bani pentru un anume scop nu ar reprezenta înşelăciune. Referatul încearcă să inducă faptul că Epurescu Alexandru dacă a acceptat să dea respectivele sume este unicul răspunzător. Nu ar fi fost normal ca organul de cercetare să se concentreze mai mult pe modul în care a fost convins Epurescu Alexandru, persoana vătămată, să dea acele sume de bani?
Oameni buni, dincolo de greşelile făcute, doctorul Epurescu a pierdut aproape un milion de euro. Acestui om, cele două Aline i-a luat, exploatându-i buna credinţă, agoniseala de o viaţă. Deci în referat se acceptă că Alexandru Epurescu este persoană vătămată iar Alina Costella David are o poziţie nesinceră, mai mult că aceasta a solicitat şi primit mai multe sume de bani dar cu toate acestea nimeni nu este interesat de dosarul instrumentat de DNA şi se dispune clasarea.
Mă întreb, în opinia dnei subcomisar Cristina Margelatu, dacă admite că doctorul Epurescu este persoana vătămată, acesta s-a vătămat singur? I-a venit aşa, la un moment dat, să-şi dea averea celor două Aline, dintr-un impuls umanitarist?
Se mai spune în referat, “simplă acţiune de a solicita sume de bani pentru un anume scop la care Epurescu Alexandru a achiesat, neechivaland cu înşelarea acestuia”. De ce nu este formulat, cu aceiaşi exactitate şi scopul? De ce nu ne uităm cu mai mare atenţie la respectivul scop? Toate infracţiunile din lume se petrec într-un anumit scop... Să înţelegem că dacă este eliminat scopul nu mai există infracţiune, dna subcomisar Margelatu? Până la urmă aţi stabilit sau nu aţi stabilit în ce scop au fost remise sumele respective?
În final mie mi se pare că totul căpăta un aspect de joc al cuvintelor care vine să acopere un fapt extrem de grav... Unui om, I s-a luat averea de aproape un milion de euro şi nimeni nu îl apară și nu îl ajută să o recupereze, în timp ce Alinele se bucură de banii acestuia... Ele, prietenii și rudele lor... Mai departe, este vorba despre Alba ca Zăpada şi piticii ei truditori.
