La 72 de ani, Helmut Euler-Rolle ar fi putut demult să se bucure de anii de pensie. Dar el preferă să se dedice țelului fixat în urmă cu aproape 30 de ani: asistență medicală în România și între timp și în Moldova. „Sunt prea prost să rezolv Sudoku”, se amuză medicul.
Totul a început în toamna lui 1987. Tată a patru copii, cu program de 12 ore, Helmut Euler a rămas înmărmurit când a citit în cotidianul austriac Kurier că „mii de cetățeni înfometați au luat cu asalt primăria din Brașov”. Era o cronică a regimului brutal din timpul dictaturii lui Ceaușescu în România.
„Reacția mea a fost spontană. Nu am vrut să fiu cel care stă acasă și se plânge până trece totul. Nici nu vroiam să aparțin categoriei celor care donează o bancnotă de 50 și se eliberează de orice povară. Vroiam să contribui cu ceva. Prima dată am fost în 1988 în Timișoara”, povesteşte medicul.
Între timp a ajuns la deplasarea numărul 59 în Romania şi Republica Moldova. La cea din primăvara lui 2015, a acceptat ca și un reporter al cotidianului Kurier să îl asiste. 3.400 de kilometri până la spitalul municipal din Chişinău.
„Aici lucrăm ca în evul mediul. Perforăm craniul copiilor care suferă de o tumoară cu ferestrăul sau bormașina. Ne lipsesc cam toate utilajele și ustensilele de care am avea nevoie. Copiii pe care îi salvăm sunt de fapt sortiți decesului în Moldova”, se plânge neurochirurgul Vadim Scutaru.
Ca de fiecare dată, medicul austriac este asaltat de solicitări. „Vă rog să interveniți pentru aparatura medicală, chiar dacă e veche de 40 de ani”, spune Scutaru. „O să încerc să vorbesc cu colegii din Austria. În primul rând, aici e nevoie de bandaje și medicamente. Iar pentru asta am vorbit deja cu colegii mei austrieci, cu unele farmacii, dar și cu foștii mei pacienți”, mărturisește austriacul.
După Chișinău, urmează satul Căpriana. Directoarea școlii așteaptă cu emoție delegația austriacă. Printre cei curioși se află și Gheorghe. Are 15 ani, dar vorbește ca un om matur. Nu are de ales. Și-a pierdut mama și tatăl și este capul familiei pentru cei doi frați ai săi. Locuiesc în casa mătușii. „Vreau să mă fac bucătar. Să gătesc pentru noi toți, să avem ce mânca”, exclamă Gheorghe.
„Salariul mediu de 50 de euro nu ne ajunge nici de strictul necesar. Pentru a urma o meserie ar trebui să ajungă la Chișinău, dar nu are banii necesari. Păcat, fiindcă învață bine și sigur și-ar croi un drum mai bun în viață”, spune directoarea școlii.
Distanța de 3.400 de km este parcursă în nouă zile de delegația condusă de medicul austriac. Mai mult de 100 de persoane l-au acompaniat de-a lungul anilor. Una dintre opririle obligatorii este la un pacient de 87 de ani, internat la ultimul spital pentru leproși din Europa, în Dobrogea, la granița româno-ucraineană.
Doamna Eufemia așteaptă cu nerăbdare sosirea medicului la Tichilești. „Că le dați mereu trei pachete de țigări și un pumn de bomboane de ciocolată celorlalți pacienți este opera diavolului. Un medic ar trebui să știe asta”, strigă ea. „Eu nu cred în diavol”, răspunde medicul, stârnind zâmbetele celor din jur. Zâmbete, îmbrățișări și câteva minute de ascultare este principalul cadou al medicului.
„Abia după căderea regimului Ceaușescu, acești oameni și-au recăpătat dreptul la viață. Înainte de 89 nu aveau voie să existe. Erau ținuți închiși precum niște infractori. Astăzi sunt reabilitați în urma unei vieți nefericite”, notează Kurier.
„Când apare mașina voastră, răsare soarele în inima mea. În locul acesta uitat de Dumnezeu vizita este un cuvânt necunoscut”, spune o femeie de 74 de ani, care se interesează imediat dacă medicul va reveni în octombrie.
După Tichilești, urmează o incursiune printre „cei mai săraci dintre săracii Europei”: Roman, un oraș de 50.000 de locuitori din nord-estul României, unde nimeni nu se mai miră de ce familiile de rromi își părăsesc țara ca să cerșească pe străzile Vienei.
„Satul Olimpic este cel mai mare exemplu de cisnism și antirromi din Uniunea Europeană. Din 2002, aici trăiesc oameni precum animalele: 500 în câte un grajd, 2000 în total. Famiile de rromi pe care consiliul local le vrea șterse din imaginea localității, dorm și trăiesc aici câte 10-12 într-o boxă de cai. Nu există toalete, nici duşuri. Există doar un robinet pentru tot grajdul. 80% dintre cei de aici sunt copii. Helmut Euler se implică tocmai pentru ei. Este ajutat de organizații pentru Anton și Padua sau Steyler. Un proiect educațional privat”, mai scrie sursa citată.
„Cei mai mulți copii nu beneficiază de experiențe de genul acesta. Se bucură enorm dacă le dăm săpun sau dacă îi învățăm cum să gătească”, povestește una dintre profesoare. Medicul austriac a reușit să își facă prieteni pe tot teritoriul României.
În Satu-Mare, la granița cu Ungaria, Bernadette se ocupă de copiii din familiile cu probleme. Aici și-a regăsit zâmbetul Isabela, o fată vândută precum un animal, de tatăl ei, unui proxenet. Nu mai vrea să își vadă părinții, deși este doar un copil.
„Dacă există speranță pentru ea? Dacă se va găsi ajutor? Medicul din Viena nu îi va abandona. Va reveni în România. La sfârșitul lui octombrie”, încheie Kurier, care face apel la cititorii săi să doneze pentru programul dezvoltat de medicul Helmut Euler-Rolle de la haine din lână, pături, papuci, până la bandaje, medicamente sau chiar ajutor financiar. (I.D)
