Nu încercați să manipulați, ba chiar aș spune că trebuie să vă purtați foarte frumos cu ea, nici prin minte să nu vă treacă faptul că ați putea să o confiscați!
Se pare că lucrul ăsta l-au înțeles încă de la început "Frumoasa și Buldogul", care au cerut alegeri anticipate din prima secundă, care s-au lăsat luați de valul Revoluției din stradă.
O mica paranteza despre UNPR, care nu trebuie să mai facă nimic, acest partid dizolvându-se de la sine după accidentul politistului motociclist. El nu mai exista, și nu va mai exista chiar dacă Oprea și-ar mai da o mie de doctorate în Revoluție.
În ceea ce privește PSD-ul, poate este cineva foarte drăguț să-i spuna lui Liviu Dragnea că referendumul ăla, sau ce-a fost în PSD, în care el a întrunit 99,9% din voturi, s-a terminat de mult, asta dacă nu cumva înca se mai crede în gara din Alexandria, care înca nu a fost construită, călare pe un geamantan numit "Adio PSD".
Dragnea trebuie să știe că acum nu este vorba de minoritate sau majoritate, este vorba despre democrație.
Cu alte cuvinte, ca să înțeleagă și Zgonea, singurul premier interimar pe care îl pot propune PSD-iștii, ca să facă din nou guvernul, încă nu a fost inventat.
Așadar, Liviule, până se pronunță Lidia, poporul care a ieșit în stradă are și dumnealui o mică rugăminte: lasă-ne, facem alegeri anticipate și după aceea revenim noi cu un telefon, mata rămâi lângă aparat.
Și ca să treacă mai repede timpul, și așteptarea să nu fie nesfârșită, Liviule, te rog citește, citește înainte din Arghezi, "Niciodată toamna nu fu mai frumoasă"...
Acum, pe valul acesta frumos, și ireal cumva, al noii Revoluții române, încearcă să se cațere tot felul de neaveniți, pițifelnici, tiriplici, neica-nimeni, care cred că dacă au apărut și ei o dată la televizor, și au pus o postare pe Facebook și au dat un like, iar într-o seară chiar și-au luat inima în dinți și au ieșit în piață, ei ar trebui să ne spună ce să se întâmple de aici înainte în România, cine, și cine nu trebuie, să conducă România.
Nu în ultimul rând, sculat din somnul cel zi și noapte, la fix un an după ce a fost ales, Klaus Iohannis pare să se fi trezit cu fața la cearceaf. N-a înțeles că el nu trebuie să facă niciun guvern, cu atat mai puțin "guvernul meu", acum, și nici nu trebuie să participe la mascarada formării unui nou cabinet din rămășitele clasei politice.
Ci, dumnealui, așa, înalt, tăcut și tandru cum este, trebuie să desemneze un prim-ministru după ce vor fi avut loc alegerile anticipate și se vor fi numărat voturile.
Strada, această frumoasă stradă numită România, a trecut peste insolența prin care Iohannis a declarat că alegerea lui a fost primul mare pas al schimbării. Aș spune că mai e un pas, și unul foarte mic, până când strada își va pierde răbdarea și va striga "Jos Iohannis!", punct și de la capat.
Așadar, băieti, ușor cu Revoluția pe scări!
