Ioan Luchian Mihalea s-a născut în data de 15 decembrie 1951, în localitatea Ocnele Mari din județul Vâlcea.
Se poate spune că lui îi datorează, în prezent, popularitatea Alina Sorescu, Gianina Corondan sau Dana Rogoz, artistele fiindu-i, la un moment dat, eleve, ca mai apoi să facă parte din corul de copii Minisong.
În primăvara anului 1989, pune bazele unui nou grup numit "Bazar", un fel de frate mai mic a celor două deja existente, format în exclusivitate de elevi ai Școlii Populare de Artă din capitală, printre ei numărându-se Paula Mitrache, Ioana Sandu, Mihaela Salceanu, Laura Stone, Nana Cnejevici, Florina Danalache, Felicia Trutia, Magdalena Cusa, Cătălin Munteanu (ex. Song și Minisong), Cătălin Magdalinis, Ioana Nanasi, Valentin Rupita și mulți alții, aflați la început de carieră la vremea respectivă. Cu acest grup participă în diverse spectacole la Teatrul de Revistă "C-tin Tanase", Casa Studenților "Grigore Preoteasa", sau Sala Radio din București. Din păcate, grupul "Bazar", a cărui formator a fost tot Ioan Luchian Mihalea, a existat un singur an, între 1989/1990.
Cel mai important lucru realizat de artistul Ioan Luchian Mihalea în perioada comunistă a fost că nu a cântat niciodată ode pentru Nicolae Ceaușescu, preferând să evite osanalele și să se concentreze pe muzica cu adevărat curată.
În ciuda faptului că anumiți copii din grupurile sale erau ai securiștilor, artistul continua să-și facă treaba și să mizeze pe artă, adică ceea ce știa cel mai bine să facă. Copiii erau, până la urmă, copii.
Artistul a fost extrem de iubit de copiii din grupurile sale și a reușit prin intermediul emisiunilor de la TVR să pătrundă în inimile tuturor copiilor din România fredonânduu-i melodiile și așteptând cu nerăbdare o nouă întâlnire.
Mihalea a avut un talent fără margini, a reușit să schimbe lumea copiilor, dar a avut un destin cumplit. Acesta a fost asasinat în propriul apartament într-o perioadă în care autoritățile nici măcar nu știau să gestioneze un asemenea eveniment tragic.
La aproape 30 de ani de la cumplitul asasinat, încă se speculează pe baza adevăratului motiv al omorului extrem de violent.
În ultimele luni de viaţă, Mihalea era trist şi abătut, după cum îşi amintesc apropiaţii. Era dezamăgit, însă continua să viseze. Pe 20 octombrie primise răspuns afirmativ din partea Consiliului Local Sector 6 pentru construirea unui castel, în parcul Moghioroş, destinat copiilor. Cu toate astea, lucrurile nu mergeau cum şi-ar fi dorit. Era profesor la Hyperion, însă pentru a avea un trai decent cânta într-un restaurant. Lucru care l-a întristat până în ultimele momente.
Pe 28 noiembrie are loc ultima repetiţie a grupului Song. Se pregăteau pentru un concert aniversar.
Artistul se simțea împovărat de cheltuielile care tot creșteau pentru a asigura continuitatea grupurilor, pentru a putea duce în continuare mai departe proiectele sale de suflet. Chiar dacă reușea să aibă mai multe activități în paralel, îi era greu să asigure un nivel de trai decent pentru el și familia lui.
La ultima repetiția la care a participat era extrem de vessel, iar apropiații și-au adus aminte de o ultimă replică: «Suspect... îmi merge totul din plin... e prea bine. Probabil trebuie să mi se întâmple ceva rău», le spunea Oanță colegilor neimaginându-și că aceasta va fi ultima amintire pe care le-o va lăsa.
În acea duminică de 28 noiembrie, după terminarea repetiţiilor, Ioan Luchian Mihalea merge acasă, la locuinţa sa din Drumul Taberei. Primeşte un telefon în cursul serii de la cel care îi va fi călău a doua zi. Gavrilă Nelu Florian îl anunţă că îi va face o vizită în cursul zilei următoare. Nu îi spune că va mai veni cu cineva. Fixează întâlnirea pentru ora 18:00.
Ioan Luchian Mihalea ducea o viaţă secretă, construită în anii comunismului şi după revoluţie cu mult tact, discreţie şi teamă. Artistul era homosexual. Un secret care avea să zguduie o ţară întreagă în urma decesului său. După cum reiese din rechizitoriu, se pare că Oanţă se cunoştea de multă vreme cu Nelu Gavrilă. Anchetatorii au găsit la faţa locului fotografii cu acesta, înfăţişat în diferite ipostaze pe litoral.
Gavrilă împreună cu complicele său, Ionel Păun se echipează cu cele necesare jefuirii locuinţei lui Mihalea. Şi-au luat la ei un ciocan de lipit-letcon artizanal şi un corp contondent, gen "box". Ulterior, Gavrilă avea să declare că mobilul crimei nu a fost numai jaful. "L-am ucis pe Mihalea şi ca să mă răzbun pentru că s-a purtat urât cu mine, deoarece eu nu am vrut să întreţin cu el relaţii sexuale."
Nelu Florian Gavrilă: "De acasă am luat un letcon în formă de bară, îndoit la unul din capete, confecţionat de tatăl meu vitreg şi pe care îl aveam de aproximativ o lună în locuinţa mea pentru a lipi nişte fire".
În jurul orei 18.30, Mihalea le deschide uşa celor doi şi îi invită în casă, exprimându-şi totodată surprinderea faţă de prezenţa lui Ionel Păun.
La scurt timp după întrarea în locuința artistului, cei doi îi provoacă o moarte violentă artistului, după care, relaxaţi, şterg urmele, îşi spală mâinile de sânge şi pleacă.
Anchetatorii au suspectat o perioadă că mobilul oribilei crime este furtul deoarece cei doi au plecat cu o pătură de culoare bej în care au adunat un aparat video marca AIWA, un radiocasetofon marca SHARP, o cameră de filmat marca HITACHI, o combină muzicală marca MATSUI, un lănţişor, o brăţară şi o verighetă de aur, un ceas de mână, o geacă şi un pantalon - ambele de blugi, sumele de 400 dolari şi 30.000 lei, un portofel, o geantă de fâş de culoare neagră.
Chiar dacă pentru o perioadă de timp cariera sa a fost umbrită de orientarea sexuală extrem de neobișnuită pentru acele vremuri, Oanță rămâne în amintirea a generații întregi cel care aducea bucurie în suflet și muzică pe aripile căreia pluteam spre un viitor mai bun, spre libertate și democrație.
