Analistul politic Ion Cristoiu face pentru mariustuca.ro o radiografie a ultimelor zile, de la demisia premierului Ponta până la consultările de la Cotroceni, devoalând dedesubturile acestei crize politice şi arătând cine sunt învinşii şi cine vor fi învingătorii.
Priorităţile premierului interimar sunt arşii în incendiul de la Colectiv şi bugetul pe 2016. De cei arşi se ocupă medicii, sunt oricum o prioritate. Sunt acestea singurele probleme ale României?
Cu cei arşi e o chestiune de imagine publică, iar bugetul pe 2016 face parte din discuţia iniţiată de Klaus Iohannis care îşi doreşte foarte mult un Emil Boc. E o boală, un blestem al acestei Românii. Toti vor să fie Nicolae Ceauşescu. Toţi politicienii când ajung şefi vor să aibă putere deplină, să facă ei totul. Să pună să se strângă frunzele, să văruiască pomii. În România, şi s-a văzut când s-a produs tragedia, nu există respectul procedurilor. La americani, nu iese preşedintele Obama să spună procurorilor ce să facă. Acolo iese şeriful şi se rezolvă totul pe plan local. La noi e nevoia de tătuc, care să ne spună ce să facem. Aşa şi cu arşii. E un mecanism, funcţionează, nu cred că trebuie să vină guvernul să spună doctorului ce să facă în spital. Acolo la buget îi place că acest domn Cîmpeanu e un fel de Emil Boc şi probabil că viitorul premier va fi un fel de Emil Boc mult mai slab pentru că nu va avea partid. Vă imaginaţi ce înseamnă un premier tehnocrat.
Vorbeaţi anterior de un scenariu accelerat de cazul Colectiv. Are legătură acest scenariu şi cu faptul că 2016 este an electoral şi ar fi o ocazie pentru principalele partide să-şi maximizeze şansele?
Nu, ci cu blestemul numit schimbarea preşedinţilor. România are o constituţie schizofrenică, avem un preşedinte ales prin vot direct şi universal şi este, din punct de vedere constituţional, cel mai legitim ales din România, care nu are putere. Şi atunci orice preşedinte de la Iliescu, Constantinescu şi Traian Băsescu, iată şi Klaus Iohannis, când ajunge acolo caută manetele pe care nu le are. Şi atunci începe manevra cea mai ticăloasă pentru democraţie: creşterea puterii sale prin mijloace oculte. Dacă am fi avut republică prezidenţială sau parlamentară, el ar fi răspuns. Când ajunge acolo, primul lucru este să-şi întărească puterea. Klaus Iohannis a venit pe un sistem creat de Traian Băsescu cu un nou guvern. Normal, democratic era ca el să coabiteze. Dar la noi preşedintele nu poate coabita pentru că şi preşedintele, şi premierul vrea puterea absolută. Tot din cauza Constituţiei care împarte puterea executivă în două. Este o Constituţie cu dublă cheie. Amândouă - preşedinţia şi guvernarea- sunt puteri executive. Nu există şef şi subordonat. Cei doi sunt egali şi atunci foarte multe lucruri nu pot fi rezolvate decât cu dublă semnătură. Şi atunci se naşte inevitabil o tensiuni. Şi Klaus Iohannis îşi doreşte ca şi Traian Băsescu puterea absolută. Un guvern al lui, condus eventual de un Emil Boc sau gen Alina Gorghiu, cineva care nu face gălăgie, care i se supune, ca Sorin Cîmpeanu. Criza asta a fost provocată nu de partide, ci de faptul că toate instituţiile de forţă sunt la mâna preşedintelui. Celelalte instituţii democratice nu sunt la mâna preşedintelui. Instituţiile astea de forţă nu şi-au schimbat şefii. Şi atunci aceşti şefi, ca să supravieţuiască, s-au dus la Cotroceni şi au spus: şefule ce vrei? Vrei un guvern? Ţi-l facem. Normal ar fi să se treacă la o analiză la rece despre ce se întâmplă după 25 de ani. Doar zbierete, care peste o săptămână o să fie provocate de altceva – de zăpadă, de căderea frunzelor.
Deja au început să apară alte nemulţumiri, legate de Biserică, Avocatul Poporului, CNA
După părerea mea, Patriarhul a avut o poziţie tipică Sfintelor Scripturi. El reprezintă o instituţie care a spus : tineretul să se ducă la Biserică, nu la cluburi de noapte. Patriarhul a răspuns conform doctrinei pe care o reprezintă. Nu e ateu. Biserica e mult mai puternică. Incă o dată: atenţie la România reală! România reală nu e Piaţa Universităţii. Dacă ieşim din Piaţa Universităţii şi mergem în Colentina, e deja altă Românie. Acea Românie, o mare parte din ea e a lui Daniel, a oamenilor care merg la slujbe, a satelor unde la pomeni preotul e pus în capul mesei, acesta devenind o ştafetă, un vector de opinie. Avem un fenomen mediatic, dar la televizor nu sunt daţi şi cei 14 milioane de alegători. Toţi cu care am stat de vorbă înjură ce se întâmplă în piaţă. Sunt oamenii care muncesc. Şi vă dau un exemplu. Joi aveam de predat 40 de pagini la revista Historia, am fost şi la B1 Tv şi m-a prins trei noaptea stilizând. Şi m-au apucat dracii. Mai am un pic fac 70 de ani şi eu muncesc şi ăla stă în piaţă să-mi schimbe ţara. Vrea să-mi schimbe ţara un elev de liceu, o fată de 18 ani. Întâi să muncească, să vadă cum e şi după asta să vină să spună cum să schimb ţara.
E suficient să schimbăm ţara doar schimbând clasa politică?
Să luăm cazul Colectiv. Toate datele arată că acel club improvizat, cum sunt toate improvizate, cum este şi presa, şi afacerile, şi bibliotecile- totul este improvizat în România de la fanarioţi încoace- avea 80 de locuri, era bar şi aduna chiar şi 800 de inşi odată. Era clar că el folosea pretextul spectacolelor, intrarea liberă ca să se consume la bar. În cei doi ani de ce nu s-a dus un tânăr la Piedone, la ISU să se plângă. Singura plângere se referă la băutură. Nu era normal, dacă aveau conştiinţă cetăţenească şi vedeau că stau 5 pe mp, că e înghesuială, că e spaţiul mic, trebuia să se ducă să pârască. Sau să nu se mai ducă. Acest caz nu are nici o legătură cu corupţia. Este o iresponsabilitate tipic românească. Orice om într-un spatiu închis se gândeşte când dă drumul la artificii. Eu acasă am o groază de cărţi. Ce sunt nebun să dau drumul la artificii? Ei ies în stradă şi blochează piaţa. Nu se gândesc că sunt iresponsabili pentru că împiedică alţi oameni care vor să ajungă la serviciu?
Şi totuşi Piedone a demisionat şi a fost reţinut de DNA. Urmează propunere de arestare preventivă.
Aici e cel mai mare pericol. Criza aceasta ne-a demonstrat un adevăr de o tristeţe uriaşă. Noi după 25 de ani nu avem nimic. Nu avem democraţie, nu avem sistem, mecanisme, nu avem proceduri, avem un singur lucru. Avem hei-rupul. Imediat hai să arestăm pe ăla şi după asta se uită. Peste o săptămână avem o altă criză care provoacă o altă isterie, o altă măsură heirupistă şi trăim dintr-un heirupism într-altul, nu întâmplător. Camil Petrescu are o piesa proastă, Mitică Popescu, care are un personaj interesant. Mitică Popescu este contabil. Chiuleşte ziua de la serviciu. Adică nu-şi îndeplineşte atribuţiile de serviciu, dar dacă îl cheamă cineva noaptea, el se duce. Acesta este poporul român. Nu are eroismul nemţilor care înseamnă să te scoli în fiecare dimineaţă, să te duci la serviciu, să munceşti, să vii acasă. Nu, lui îi plac revoluţiile, revoltele, hei-rupurile, romantismele. Ori ţara va fi alta când vom avea acest eroism de rutină. Aşa că va veni o nouă criză şi totul va fi uitat şi arşii, şi ceilalţi. Probabil că Piedone va câştiga un nou mandat, iar procesele vor dura ani ca şi în cazul exploziei de la Mihăileşti. Prin ianuarie vin zăpezile şi totul se uită.
Va urma
Citiţi mai multe ştiri din Actualitate!
