După articolul publicat luna trecută în care vă aduceam în atenţie povestea halucinantă a doctorului Alexandru Epurescu, am dorit să îl cunosc îndeaproape şi să aflu mai multe detalii legate de tulburătoarea încercare prin care trece.
Am întâlnit un om învins, doborât sub povara întâmplărilor care s-au abătut în viaţa sa, un om adus în pragul disperării, pentru care viaţa pare să nu mai aibe sens dar care are curajul şi demnitatea de a-şi recunoaşte propriile greşeli şi slăbiciuni pentru care acum, plăteşte mult prea scump şi nimeni nu face nimic pentru a-l ajuta, pentru a-l apăra.
Este un om, ca noi toţi, cu calităţi şi defecte, ca noi toţi, care a făcut lucruri bune şi mai puţin bune, ca noi toţi dar care indiferent de cât de mult a greşit, ar trebuie să beneficieze de justiţie.
F.S. Când şi cum aţi aflat, domnule doctor că sunteţi victima unei înşelăciuni?
A.E. În ianuarie 2014, când am fost invitat la DNA pentru audiere, în legătură cu cele două doamne Alina Stegaru şi Alina Costella David. Eu eram ca “picat din cer”. Habar nu aveam de nimic. Ţin minte că m-au întrebat: “Cam cât credeţi că ar fi prejudiciul? Câţi bani le-aţi dat?” Zic: “Cred că vreo 700.000.” la care ei: “Nu mai degrabă spre 900.000 – 1.000.000?”… Oamenii ăia ştiau tot. Conturi, tranzacţii, tot… Mi-au spus: “Le-am ascultat telefonul, am înregistrat peste tot… şi ambiental.” De doi ani le urmăreau timp în care s-au folosit mijloace tehnice extrem de costisitoare… Nu făceau ei asta pentru David Alina Costella, un simplu agent.
F.S. În aceste condiţii cum vă explicaţi că totuşi soluţia dată a fost de casare?
A.E. Pentru că s-a constatat că nu sunt probe… Adică o urmăreşti timp de doi ani, timp în care ai cheltuit o groază de resurse pentru ca să constaţi că este simplă înşelăciune care nu intră în atribuţiile DNA. Deci, faptă este, grup organizat, este, pentru că în afara celor două eu m-am mai întâlnit cu alte două persoane din grup. De la unul am încasat nişte bani pe un teren pe care I l-am vândut şi care a ajuns tot la ea… Ei mi-au spus! Cei de la DNA… Eu nu ştiam toate lucrurile astea…
F.S. Deci terenul vândut a ajuns tot la David Alina Costella…
A.E. Da! Ei mi-au spus… Au audiat şi persoana care mi-a cumpărat terenul… A mai fost unul pe care nu cred că l-au chemat… Unul căruia i-am dat într-o parcare vreo 12.500 de euro… Mai erau şi alte persoane pe numele cărora eu am depus bani la bancă, la indicaţiile ei. Treaba este gravă. Cum se spune: formă continuată, grup organizat dar, la final, se constată că este “numai înşelăciune”. Eu nu pot să fiu de acord cu aşa ceva!
F.S. Din ce spuneţi, totul pare premeditat şi foarte bine pus la punct.
A.E. Aşa este! Pe o sumă confirmată de ei. Când am fost la DNA, am scris în plângere, din informaţiile lor. Ideea este că ei credeau că la mijloc este chestorul Virgil Ardelean. Eu credeam că omul este în funcţie şi tot ei mi-au spus: “Nu ştiaţi că a ieşit la pensie din 2007?” Habar n-am avut despre lucrul ăsta. Pe de altă parte, în ceea ce priveşte înşelăciunea se vede şi din textele pe care mi le servea Alina Costella, cum că umbla cu Ardelean şi că făcea şi dregea, ca om de încredere al acestuia.
F.S. Practic cu ce v-a prins în joc, cu ce v-a amăgit?
A.E. Cu un câştig substanţial. Nu neg. Eu i-am dat aceşti bani (900.000 euro) cu gândul să-i înmulţesc nu să fac vreo donaţie. Clar, dar asta este altceva, este altă speţă… Noi vorbim despre fapta ei. Aş putea fi întrebat: “Bine, dar tu ce aşteptai să se întâmple?” Este corect, dar vorbim despre două lucruri diferite. Fapta ei este fapta ei şi a grupului ei iar dacă vreţi, chemaţi-mă şi pe mine să răspund în dreptul meu.
F.S. Înţeleg că David Alina Costella s-a angajat, v-a promis că va facilita câştigarea acestor licitaţii?
A.E. Da, câştigarea a diverse licitaţii… Maşini de la confiscări, pământuri, apartamente, case…
F.S. V-a spus cum erau organizate aceste licitaţii?
A.E. Spunea că sunt organizate intern, în cadrul ministerului. Aveau un fond… pământuri, case… nici nu ştiu prea bine… Ideea era să înmulţim banii şi să împărţim profitul.
F.S. Cum a apărut această idee? De la Alina Costella David sau de la Alina Georgiana Stegaru, concubina dvs.?
A.E. Alina Costella a venit cu ideea. Nu ştiu ce au vorbit între ele pentru că fiecare susţinea separat că cealaltă nu cunoaşte nimic. În schimb, Alina Stegaru îmi spunea mereu că nu trebuie să-mi fac griji pentru că Alina Costella este fată serioasă şi o cunoaşte de mică. Ele au fost vecine şi se cunosc foarte bine, de ani de zile, cu mult înainte să apar eu. Locuiau la scări diferite, pentru că eu m-am mutat la Alina Stegaru în Militari iar la scara alăturată locuia Alina Costella, care era prietena ei cea mai bună, cu toate că era mult mai mică de vârstă. Eu am luat-o ca pe un copil de suflet. Costella este înfiată de la leagănul din Slobozia, de doi foşti ofiţerii MAI. Suferea de lipsă de atenţie, pentru că părinţii adoptivi erau foarte în vârstă. Noi am “adoptat-o”. Eu o consideram ca pe fiica mea adoptivă. Cele două reprezentau familia mea în care aveam deplină încredere. Nimeni nu înţelege… Toţi mă întreabă: “Cum au reuşit să te facă?” Alina Stegaru era în fapt soţia mea chiar dacă nu oficializasem legătura.
F.S. În situaţia asta, cum au ajuns ele la concluzia de a vă “curăţa”, pentru că până la urmă se vede că asta au făcut?
A.E. Probabil amândouă erau mult mai rele şi mai ascunse decât am putut citi eu.
F.S. Cat a durat relaţia dvs. cu Alina Stegaru?
A.E. Am stat împreună vreo 6 ani după care, în 2009, am plecat dar am continuat să am grijă de ea pentru că aşa îi promisesem. Alina Stegaru este orfană. Tatăl ei a fost împuşcat la revoluţie. Eu am ajutat-o să obţină pensia de urmaş. Nutream pentru ea şi nişte sentimente aproape paterne având în vedere că era mai tânără decât mine cu vreo 20 de ani. În plus, în toată această perioadă s-a purtat impecabil.
F.S. Din câte cunoaşteţi, aceşti bani s-au oprit la ele s-au o parte a mers mai departe?
A.E. Asta nu ştiu. Aici cred eu că este o problemă de cercetat, bineinteles, dacă se dorește acest lucru…
F.S. Din materialul pe care mi l-aţi pus la dispoziţie reiese că cei de la DNA v-au spus că acestea au achiziţionat diverse bunuri şi proprietăţi pe numele părinţilor, rudelor, prietenilor…
A.E. Da, ei mi-au spus. Alina Stegaru este orfană de tată, aşa cum v-am spus iar Alina Costella, în momentul în care eu am cunoscut-o, avea, ambii părinţi, deja, pensionari. Nu cred că aveau asemenea pensii incât să poată justifica apartamente, vile, terenuri sau Audi A6, ultimul model…
F.S. Îmi spuneţi şi povestea BMW-ului roşu?
A.E. Nu este nicio poveste… Mie mi-au spus că l-au luat de la confiscări dar în realitate fusese cumpărat cu banii mei de pe piaţă. Praf în ochi… Nu mai ştiu dacă îl mai au sau l-au înstrăinat.
F.S. Credeţi că mai există şanse de recuperare a prejudiciului?
A.E. Aici este toată problema… Dacă detine bunuri imobiliare care nu pot fi justificate… şi cu siguranţă nu pot fi justificate dintr-un salariu de agent şi o pensie de urmaş care a încetat în urmă cu 4-5 ani, pentru că a avut dreptul la aceasta doar până la vârsta de 25 de ani, la care, hai să adăugăm şi pensiile părinţilor, este clar că nu aveau cum să achiziţioneze asemenea valori. Dacă cercetarea se va face mai aplicat, mai amănunţit, cu siguranţă se vor afla foarte multe lucruri.
F.S. Eu aş fi totuşi foarte curios să aflu când şi cum s-a produs declicul… Cum au hotărât să lucreze împreună la deposedarea dvs de toată averea.
A.E. Banii s-au dat în ani de zile… Mi-a spus că la un moment dat se va “coace” treaba…
F.S. Bine, bine, în ani de zile dar vedeaţi că nu se întâmplă nimic… Nu aţi avut semne de întrebare?
A.E. M-au dus cu vorba, ce să vă spun… Şi colegul meu dr. Rareş îmi spunea: “Eşti nebun, tu chiar nu vezi că nu se întâmplă nimic?” De fiecare dată îi răspundeam: “Nu e aşa uşor. Trebuie să se adune mai mult ca să se poată face ceva”. Din când în când mai apărea cu câte ceva… Îi dădea nişte aur concubinei mele spunând că este luat tot pe un aranjament, mai aducea nişte telefoane noi… Nimicuri… Mai spuneam şi eu, câteodată, mai în glumă mai în serios: “Bine măi, telefonul ăsta costă 100.000 de euro?” Îmi răspundea: “Fac şi eu ce pot, tati, dar când se vor rezolva treburile alea mari o să luăm milioane.” Cam aşa decurgeau dialogurile noastre. Suma promisă era mare iar totul se baza pe buna mea credinţă. V-am spus, o consideram ca pe copilul meu. Era zilnic la noi în casă. Alina Stegaru, concubina mea, îmi spunea: “Nu ştiu ce aranjamente ai cu ea, nu ştiu câţi bani îi dai şi nici nu mă interesează dar în orice caz, copilul este de cuvânt.” Adică deasupra oricărei bănuieli.
F.S. În momentul de faţă mai aveţi vreo legătură cu cele două Aline?
A.E. Nu am mai avut voie. Cei de la DNA mi-au spus să nu mai ţin legătura cu niciuna dintre ele pentru că toată povestea ar putea fi interpretată drept o neînţelegere trecătoare sau şi mai rău, ar putea să înregistreze tot ceea ce le spun şi apoi ar putea folosi totul împotriva mea. Când ești supărat, te mai ia gura pe dinainte… Eu am un material înregistrat, video şi audio, cu două camere, în care Alina Costella recunoaşte că mi-a pretins şi a primit bani de la mine.
F.S. Investigaţia DNA de la ce a pornit? De la faptul că se foloseau de numele chestorului Virgil Ardelean?
A.E. Au fost două investigaţii. Una în care ei s-au autosesizat pentru că se foloseau de numele chestorului Ardelean şi a doua, ulterior, ca urmare a plângerii mele penale făcută la indicaţia comisarului Frumuselu de la DNA. Prima a fost “îngropată” la ei, pentru că din anul 2013 înşelăciunea nu mai poate fi investigată de DNA şi a trecut la Parchet. Eu am crezut că la Parchet va continua cercetarea însă nu s-a mişcat nimic până nu am făcut din nou plângere penală. Aici pot spune că am pierdut aproape un an şi jumătate din cauza unor “prieteni” avocaţi care nu mi-au spus că nu se mişcă nimic până nu fac plângere penală. Nimic nu se face din oficiu, fără o sesizare. Dosarul a mers la Parchet, care l-a repartizat Corpului de Control al M. A.I., pentru că Alina Costella este cadru M.A.I. şi de aici nu mai ştiu. Cred că dacă nu făceam plângerea penală, aici s-ar fi “îngropat” de tot.
F.S. În ce stadiu se află dosarul, acum?
A.E. Exact în stadiul comunicat de ei, clasarea cauzei. Eu am făcut plângere la procuror dar acesta nu a reacţionat şi şi-a păstrat decizia de propunere a casării dosarului. Drept urmare, m-am adresat instanţei care va decide dacă există temei legal pentru continuarea cercetării sau dacă aceasta va rămâne casată.
F.S. Există în acest moment sechestru pus pe nişte bunuri ale celor două pentru a avea convingerea ce veţi putea recupera ceva din prejudiciu?
A.E. Nu, nu s-a pus nimic… Dacă ei au considerat că fapta nu este de luat în seamă şi de cercetat, nu au mers mai departe nici cu sechestrul… Până la urmă pe mine asta mă interesează.
F.S. Aveţi cunoştinţă despre bunurile care figurează pe numele lor?
A.E. Alina Stegaru are nişte proprietăţi înregistrate, cealaltă, Alina Costella David, fiind cadru M.A.I. a evitat să ia ceva pe numele ei. Totul este pe numele părinţilor. Dincolo de toate aceste lucruri, Alina Costella lucrează în cadrul Corpului de Control al ministrului M.A.I. Aici, consider eu că ne aflăm în faţa unui grav conflict de interese, sau cum s-o numi el… Practic a fost cercetată de colegii ei. Vi se pare normal?
F.S. De-a lungul timpului, aţi avut certuri, dispute cu cele două?
A.E. Nu, deloc… V-am spus, a fost “raiul pe pământ”, atât de bine au lucrat toată povestea… Din cand in cand, eu mă mai luăm de poliţistă, în sensul că o întrebam mai concret: “Ce se întâmplă?” De fiecare dată îmi spunea: “Tati, ce ai, nu mă crezi pe mine?” Separat o întrebam şi pe concubina mea: “Tu ce crezi,fata asta ne minte, ne duce cu vorba?” Aceasta îmi raspundea: “Nu, imposibil, e copilul nostru… Dacă ceva este în neregulă, este mai sus, după ea… Alina este de bună-credinţă, 100%!” Alteori Costella îmi spunea: “Cum poţi să crezi aşa ceva? Eu umblu cu Ardelean peste tot, îi fac toate mail-urile, sunt secretara lui, ce naiba!”
F.S. În ce perioadă s-a petrecut toată această poveste?
A.E. Din 2007 până în 2014, imediat după 1 ianuarie, când am fost chemat la DNA şi am aflat ce se întâmplă.
F.S. Practic timp de 6 ani au “ciugulit” încontinuu câte ceva. Vă daţi seama că Ardelean nici nu mai era în funcţie în timp ce dvs. vi se serveau toate poveştile acelea despre licitaţii?
A.E. Da, exact. Aveţi dreptate, m-au minţit, ce să mai zic…
F.S. Firma imobiliară sau de construcţii cu care urma să participaţi la promisele licitaţii mai există?
A.E. Da, există dar nu s-a întâmplat nimic. Era o firmă imobiliară care avea ca obiect de activitate achiziţia şi închirierea de imobile, apartamente, etc. Aveam eu, la acea vreme, nişte apartamente pe care le închiriam prin această firmă. În privinţa licitaţiilor, nu s-a întâmplat nimic, absolut nimic… Am fost credul până la Dumnezeu. Mi-au exploatat, la maxim, încrederea. Ce să vă spun… dintre toate relaţiile mele, aceasta a fost cea mai frumoasă. Pentru mine a fost cea mai frumoasă perioadă cu cea mai bună atmosferă în casă. Nu aveam discuţii, era totul “numai lapte şi miere”… Stai cu un om în casă şi nu ştii cu cine stai…
F.S. Şi cum s-au “răcit” relaţiile dacă spuneţi că vă era atât de bine?
A.E. S-au răcit brusc, în momentul în care am fost chemat la DNA şi am aflat totul. Deşi nu mai locuiam împreună, aveam grijă de ea (de Alina Stegaru). Am mers de paşte la ai ei,… ne mai ţineam de evenimente… Îi dădeam bani ca să o ajut pentru că nu lucra nicăieri. Îi dădeam cel puţin 1.000 de euro pe lună şi păstrăm o legătură aşa… că între rude… Eu nu am pe nimeni, doar o soră care este plecată de mult din ţară. Aici nu am pe nimeni. Familia ei era și familia mea… Cred că vi se pare ciudat dar în momentul în care nu ai pe nimeni este foarte greu…
F.S. Nu a existat niciun moment dorinţa exprimată de a vă legaliza relaţia?
A.E. Locuiam împreună în apartamentul ei din Militari, pe care îl pusesem la punct. Stăteam noi doi şi un căţel într-un apartament frumuşel, elegant de trei camere. Vă spun era totul ireproşabil. Nu ne-am pus această problemă aşa cum nu ne-am pus vreodată problema copiilor. În compensaţie, pentru ca să se simtă în siguranţă i-a promis o sumă de bani, lunar, indiferent de ce s-ar fi întâmplat între noi. I-am trecut pe numele ei, în 2008, un apartament pe Văcăreşti, i-am mai luat nişte pământ, vreo 1.000 de m2 în Baloteşti, unde voiam să ne facem o casă… Eu m-am ţinut de cuvânt cu tot ceea ce i-am promis. Am fost foarte impresionat de faptul că era un copil orfan şi repet, de comportamentul pe care l-a avut. Impecabil. A fost singura femeie din viaţa mea, agreată de mama şi de sora mea, două femei foarte dificile.
F.S. Acum, la rece gândind, credeţi că totul a fost premeditat?
A.E. Sigur a fost premeditat. Ea când m-a cunoscut pe mine ieşise dintr-un concubinaj, de vreo 5-6 ani, cu un constănţean care a întreţinut-o. Ea nu a muncit o zi… Pentru ea, a fi întreţinută era un mod de viaţă. Deşi era absolventă de drept, nu a practicat niciodată. La 28 de ani, cât avea când am cunoscut-o eu, arata foarte bine, era o femeie frumoasă dar iată, era mult mai rea decât am putut eu vreodată să îmi imaginez. Cu siguranţă au avut un plan. Cu cât aşteptarea era mai lungă şi banii daţi erau mai mulţi, cu atât creşteau şi ele miza promisiunilor. Asta a fost treaba… Suma nu era fixă… Cu cât înaintam în timp şi cu cât cotizam mai mult cu atât creşteau şi promisiunile. Alina Costella îmi spunea: “Tati, dacă stăm cuminţi vom lua mult mai mult, suficient cât să ieşim cu toţii la pensie”.
F.S. Ce ar mai fi de spus?
A.E. I-am făcut şi o casă la ţară pe pământul bunicilor, în satul Gheorghe Lazăr, la ieşirea din Slobozia, spre Vadul Oii, spre Ţandărei, de vreo 250-300m2, frumoasă…
F.S. Pe numele ei?
A.E. Da, pe numele ei… Nu îmi făceam niciun fel de probleme… Mă gândeam că va fi bine şi pentru mine pentru că având probleme cu spatele mergeam foarte des la Amara. Din Gheorghe Lazăr până la Amara făceam mai puțin de o jumătate de oră. Mergeam şi de două ori pe zi să înot, să fac tratament cu nămol. Mi-a plăcut foarte tare zona şi lacul, mai ales. Este de necrezut cât de mult s-a putut preface… Dacă cei de la DNA nu mă chemau şi nu aflăm, eu “dormeam” în continuare. În clipa în care am aflat “a căzut cerul pe mine”… Din acest motiv am avut şi tentativa de suicid… Mi s-a terminat lumea!
F.S. V-a curăţat de tot…
A.E. M-a curăţat de tot… Mai mult, mă şi împrumutasem de nişte bani de la nişte prieteni. Nu mi-a luat doar ce era al meu, m-a făcut să mă şi împrumut. A trebuit să vând tot ce am avut… Şi acum sunt dator, inclusiv la ANAF… Sunt într-o situaţie, vă spun sincer, aproape că nu-mi mai vine să trăiesc iar ăştia (autoritațile) se joacă… Nici cabinetul nu mai merge, cum mergea. Să nu uităm că probabil aproape jumătate din forţa de muncă activă, de calitate, din ţară, a plecat afară. Aceştia erau pacienţii mei.
F.S. Partenerul dvs. de afaceri nu a sesizat ce se petrece?
A.E. Ba da. Dr. Rareş mereu îmi spunea:” Ce faci mai? Tot îi dai? Nu vezi că nu se întâmplă nimic?” iar eu îi răspundeam: “Stai să vezi când se va întâmpla, o să fie bine pentru toţi, inclusiv pentru tine, pentru că te-am necăjit atâta.” Mă găsesc într-o mare tragedie. Fetele mele, m-au lăsat pe drumuri. Ticăloşii se întâmplă la fiecare pas. Recunosc, am greşit… Am fost lacom, credul… Am şi eu partea mea de vină dar să spui că ele nu au făcut nimic şi pot rămâne cu banii, mi se pare strigător la cer. Ele nu pot justifica în niciun fel bunurile dobândite. De aici ar fi trebuit să fie începută cercetarea. DNA-ul a verificat şi la bănci, aveau evidenţa tuturor plăţilor efectuate, stiau exact valoarea prejudiciului, mai bine decât mine… Ei m-au întrebat: “Ştiţi ce achiziţii au făcut Stegaru şi David?” Eu, habar n-aveam şi cu toate astea, au “îngropat” dosarul. Cum s-a ajuns aici, cum au reuşit să obţină acest lucru, mie îmi ridică foarte multe semne de întrebare. Mă gândesc că este posibil ca şi Costella David să fi fost la rândul ei înşelată de cei care i-au promis “marea cu sarea”… dar asta nu mă mai interesează pe mine. Ea ar trebui să facă ceva dacă s-a întâmplat aşa. Nu vreau să fac speculaţii dar lucrurile nu pot rămâne aşa şi sper până în ultima clipă în puterea justiţiei de a face lumină.
Dr. Alexandru Epurescu, un om care a cunoscut mărirea şi decăderea. Mărirea prin propriile forţe, prin muncă asiduă în cabinetul stomatologic, pentru că la un moment dat clinica domniei sale era una dintre cele mai cunoscute din Bucureşti şi decăderea, pe mâna a două femei în care a avut deplină încredere, pe care le-a iubit şi de care a avut grijă ca de propria soţie şi propria fiică.
Povestea domniei sale, dincolo de aspectele legale, penale poate, este una despre moralitate, despre încredere în oameni şi despre cum poate fi aceasta “răsplătită”, la un moment dat. Nu cred că un om de bun simţ care citeşte aceste rânduri poate fi de acord cu cele, câte s-au întâmplat. Sunt de acord, Alexandru Epurescu a cazut victimă propriei lacomii… Domnia sa îşi recunoaşte, deschis, păcatele, așa cum bine aţi văzut si acceptă să platească pentru ele, dar de aici până la a fi lăsat la pământ, ruinat, în pragul disperării şi al sinuciderii mie mi se pare o cale foarte lungă. Organele abilitate ale statului trebuie să apere fiecare cetăţean, chiar dacă acesta este lacom, credul sau fraier, atunci când cineva profită de pe urma acestor slăbiciuni, omeneşti până la urmă.
Domnilor procurori, chiar nu vi se pare nimic în neregulă? Chiar nu vreţi să vă aplecaţi mai cu atenţie asupra acestui dosar că să înţelegeţi mai bine ce s-a întâmplat? Oare DNA-ul a cheltuit în zadar atâtea resurse ca să le urmărească şi să le intercepteze pe cele două doamne, timp de doi ani? Numai din acest punct de vedere, dacă priviţi cazul, ar merita să ţineţi cont de valoarea uriașă a resurselor plătite din banii contribuabilului român şi de munca, efectuată zi de zi de colegii dvs de la DNA, timp de doi ani.
Este limpede că fapta celor două doamne există, aşa cum reiese din documente. Nu o trataţi cu indiferenţă şi duceţi cercetările până la capăt, indiferent unde vor ajunge acestea. Avem, cu toţii, nevoie să credem în justiţie şi să ne simţim apăraţi!
__________________________________
Articol semnat de Florian Schiponca, preluat integral de pe sfin.ro.
