Pe timp de pandemie parcă timpul stă în loc. Aproape că transpare ideea că alte boli nu mai există. Nici în țara noastră și nici pe planetă. Din păcate se moare în continuare de boli cardiovasculare, de cancer, de accidente vasculare cerebrale și evident de multe alte afecțiuni. Totul este încremenit în știri despre pandemie, ordonanțe, studii clinice și de laborator pentru găsirea medicamentului izbăvitor. Iar în timpul ăsta se moare de o multitudine de boli, de care se murea și acum 2-3 luni. Și de care se va mai muri și peste alte câteva săptămâni.
Un flagel care ne ucide lent dar sigur este poluarea. Ca bucureștean am sperat ca lipsa traficului va aduce o ameliorare semnificativa a calității aerului. Industrie nu prea mai există, avioane nu prea mai zboară, mașinile nu mai circulă decât insignifiant comparativ cu vremurile de glorie ale poluării din București. Și cu toate acestea remarc în mod repetat în ultimile 3 săptămâni, zile cu vizibilitate redusă datorită prafului și fumului, un miros greu de stârvuri și resturi menajere și mai ales un fum înnecăcios. Culmea mai mult noaptea. Doar nu degeaba tot facem uz de o vreme de sintagma noaptea ca hoții. Îți pătrunde în casă chiar dacă ai geamurile închise și te sufocă la propriu. Cum s-a întâmplat în ultimile două nopți.
Aș vrea să transmit un mesaj medical iresponsabillor care continuă să ardă toate nenorocirile acestea de deșeuri în enclave dintre cartierele Bucureștiului, deși administrativ sunt localizate în Ilfov. Pentru conformitate aș da doar exemplul gropii de gunoi și deșeuri din enclava situată între cartierele Militari, Bucureștii Noi, Șoseaua de centură a Bucureștiului și entitățile administrative Chiajna, Roșu și Chitila. Și dacă migrăm spre sud-estul orașului povestea se repetă.
Domnilor, poluarea înseamnă moarte. Lentă și chinuitoare. Prin boli grave respiratorii și oncologice. De care se moare anual și în România și în lume infinit mai mult decât de infecția cu CoVid 19.
Afecțiunile ORL sunt determinate în mod cert și de poluare. Rinitele și rinosinuzitele, faringitele și laringitele dar mai ales cancerele de cap și gât au o relație directă cauză efect cu noxele inhalatorii. Despre cancerul pulmonar ce să mai vorbim. Bolile pulmonare cronice și cele cardiovasculare de asemenea. Anumite tumori cerebrale și chiar afecțiuni ale aparatului reproducator sunt produse de poluare. Și acum cu un simplu exercițiu de imaginație haideți să ne gândim de ce se mai duceau românii la medic. O creștere uluitoare a alergiilor respiratorii, frecvența alarmantă a cancerelor respiratorii la orice vârstă și adesea la tineri. Mulți nefumători fac boli pulmonare cronice și cancere pulmonare. Foarte multe cupluri sunt infertile fără a avea probleme endocrinologice sau ale aparatului reproducator. Și enumerarea poate continua.
Dar în ciuda discuțiilor, semnalelor de alarmă și repetatelor petiții semnate de populația capitalei am continuat cu toții să ne otrăvim și să ne sinucidem lent trăind în acest oras. Un mesaj pentru cei care ard deșeuri: aveți și dumneavoastră căi respiratorii, plămâni și alte organe ca și noi toți. Riscați sănătatea copiilor și a dumneavoatră personal.
O situație financiară bună nu vă scutește de acest risc. Odată ce veți face boli nu veți putea negocia cu acestea pentru că faceți parte dintr-o anumită categorie socială. Și să știți că de cancer pulmonar se moare și la Viena și la Paris și la New York. Odată ce aveți boli cronice tot dependenți de tratamente veți fi. E adevarat, altfel este dacă primești recomandările de la clinici de prin străinătate decât de pe aici din țară.
Am avut în față nenumărați pacienți cu confort financiar care au crezut ca domniile lor nu se pot îmbolnăvi. Mai ales de boli grave și în special de cele oncologice. Și care la aflarea diagnosticului și mai ales a prognosticului erau dispuși să dea toți banii din conturi pentru sănătatea lor. Din păcate pentru unii a fost foarte târziu. Dar au trecut la cele veșnice bogați și îndestulați. Fericiți că în aventura efemeră numită viață s-au uitat adesea de sus la alții. La fel cum probabil se uită și acum. Doar ca din altă dimensiune...
Țin minte că una din știrile încurajatoare de la Wuhan a fost aceea că poluarea în oraș a scăzut semnificativ pe perioada carantinei. În București poluarea este la fel de mare (o spun măsurătorile și cei care se ocupă de acest subiect) , poate doar otrăvurile pe care le respirăm sunt altele. Am reușit să rafinăm metodele de gazare modernă. Nu mai sunt țevi de eșapament, avem fecale de porci sau păcură de la Periș. Ghinion că a bătut vântul spre București și nu spre alte zări.
Deunăzi eram informați că gunoiul menajer din Vâlcea se cară cu camioanele pe autostradă (ați ghicit tot noaptea ca....) și se incinerează în București. Nici nu mai contează dacă știrea era adevarată sau nu. Contează că ar trebui în ceasul al doisprezecelea, cu toții să ne gândim la sănătatea nostra și mai ales a copiilor noștri. Și să facem ceva în afară de vorbărie, comentarii și promisiuni. Să închidem aceste centre de gazare și să ne apucăm saă facem gropi ecologice și să arătăm la modul real grijă față de noi înșine!
Închei cu o întrebare retorică – oare plămânii noștri agresați de atâta poluare nu sunt mult mai sensibili la infecția cu CoVid 19?
Prof. Dr Codrut Sarafoleanu
Sef secție ORL Spitalul Clinic Sfânta Maria
