Toma Caragiu, legendar, unic și iubit de toată România, ar fi împlinit 96 de ani pe 21 august. Ziua fatidică a cutremurului din 4 martie 1977 ni l-a răpit însă din galeria de aur de actorilor români. Iată cum a fost ultima zi din viața lui Toma Caragiu, minut cu minut.
Când a murit la doar 51 de ani, în devastatorul cutremur din 4 martie 1977, Toma Caragiu era un actor de anvergură al Teatrului „Lucia Sturdza Bulandra“ din Bucureşti. Extrem de popular pe scenă, pe micile şi pe marile ecrane, dar şi în viaţa de zi cu zi, Caragiu era în plină forţă creatoare şi juca, în acele zile, la Bulandra, în piesa „Lungul drum al zilei către noapte“, de Eugene O’Neill.
De-a lungul zilei de 4 martie 1977, Toma Caragiu a vorbit la telefon cu familia şi cu mai mulţi prieteni, iar unii dintre aceştia l-au şi vizitat. Deşi a fost invitat în oraş de diferite personalităţi, Toma Caragiu nu a vrut să îşi părăsească locuinţa, deoarece soţia lui i-a spus că îl va suna la ora 21.30. Şi, cum la acea vreme nu exista telefon mobil, singura modalitate de a comunica era telefonul fix, aflat în apartamentul de la etajul doi din blocul Colonadelor 3, în care marele actor locuia.
Cu doar patru zile înainte de cutremur, Toma scrisese ceva ciudat pe o fotografie de-a sa pe care i-o dăruise bunului său prieten Ion Caramitru, pe care-l alinta „Pino“, relatează Adevarul.ro. Caramitru este şi el aromân, cu rădăcini în satul lui Stere Gulea, comuna Mihail Kogălniceanu din Constanţa. Dedicaţia lui Toma suna aşa: „Pino, când nu voi mai fi, abia atunci ai să ştii sau ai să afli cât am ţinut la tine“. Caramitru a fost intrigat: „Ce-i cu asta? Ai senzaţia că mori curând sau ce?“. Dând din mână, Toma a zis doar: „Lasă“. Umoristul Dan Mihăescu, cel care a scris celebrele scenete ale lui Toma, s-a confruntat şi el cu pesimismul actorului, care şi-a presimţit moartea. Şi lui i-a scris Toma o dedicaţie la Capşa, cu vreo cinci ani înainte, pe staniolul unui pachet de ţigări Dunhill: „Dacă posteritatea te va întreba, să ştii că tu ai fost cel mai iubit dintre prietenii mei“. „Ce, ai de gând să o mierleşti? Tu eşti machedon, trăieşti peste 100 de ani“, i-a zis Mihăescu. „Nu, nu, eu plec mai repede“, a dat din cap, convins, Caragiu. În februarie 1977, Dan Mihăescu cu Fănuş Neagu, Ion Băieşu, Teodor Mazilu şi alţi scriitori au mers acasă la Toma. Amintindu-şi episodul de la Capşa, Mihăescu a început să facă glume pe seama faptului că Toma se pregăteşte „să dea colţul“. „El ne-a lăsat să râdem, dar la urmă mi-a zis: «Se apropie, se apropie. Ceea ce ţi-am scris...»“, a povestit umoristul.
De altfel, Toma Caragiu îl îndrăgea teribil pe scriitorul Dan Mihăescu. La o cafea la Capșa a spus într-un grup de artiști că Dan Mihăescu este cel mai drag inimii sale. Firesc, scriitorul Dan Mihaescu l-a îndemnat să scrie pe o hârtie aceste cuvinte. A sărit în sus, a protest Miăaescu: "Ce tot vorbești despre moarte, Toma? Esti cât bradu’ de puternic!". La care, cu ochi triști, Caragiu a replicat: "Ai să vezi tu că am dreptate cu moartea asta apropiată". Discuția de la Capsa s-a întâmplat cu o lună înainte de cutremurul din martie 1977, care a retezat zborul majestuos al lui Caragiu.
