Constituţia, tradusă pentru copii de o avocată

Alina Dumitraşcu este avocat de dimineaţa până seara, dar este şi mama unui băieţel de opt ani, pe care vrea să îl crească într-o lume mai bună, unde valori ca munca cinstită şi corectitudinea să fie reguli de bază în viaţă.

Îşi doreşte ca fiul său să vrea să rămână în România, dar vede în jurul ei oameni tineri care visează să plece afară. Aşa că s-a gândit să facă ceva în privinţa educaţiei celor mici, care mâine vor fi mari.

Fiind avocat de mulţi ani, cu doctorat în drept penal, şi-a creionat în minte o carte pentru copiii din clasele I-IV, traducând Constituţia pentru ei, prin joc. Aşa a ieşit „Ce este Constituţia? Joacă-te şi vei afla!”.

„Văzând şi ce se întâmplă în Piaţă (n.r. protestele din Piaţa Victoriei), izbindu-mă de tot felul de situaţii, m-am tot gândit că aş vrea să fac ceva cu sens. Şi mi-am dat seama că toţi ne dorim să ştim legile, să influenţăm tot felul de oameni, dar, de fapt, noi nu înţelegem noţiuni de bază, principii. Şi până la urmă e vorba de educaţie. Prevenţia e cea mai bună soluţie pe termen lung, trebuie să îi educăm pe cei mici, astfel încât să înveţe că trai decent înseamnă muncă cinstită şi, după ce termină de parcurs carte asta, măcar cu atâta să rămână. Noi nu mai avem şanse, dar ei pot fi crescuţi altfel, să încerce să schimbe ceva în ţara asta. Noi ca adulţi nu avem principiile constituţionale, pentru că n-am fost educaţi de mici, cum au fost cei din strănătate de ani buni”, spune Alina.

Şi-a depăşit temerea, pentru că nu este o scriitoare de cărţi pentru copii, dar a vrut să facă ceva pentru ei, care să semene cu aplicaţiile, dar să nu fie din prima o aplicaţi, să fie ceva interactiv.

„Lor le plac culorile, personajele cu care să se identifice, le place să aibă un grup de prieteni. Şi aşa am început să creionez această carte, încă de la început e un loc unde fiecare îşi poate pune poza, cunoaşte un grup de prieteni, apoi, împreună descoperă fiecare drept din Constituţie. Personajele sunt inspirate din familie, cel mic este Sasha (n.r. fiul Alinei) şi cele două fetiţe sunt verişoarele lui, există şi diferite animale, personajul principal al lui Sasha este un panda roşu, care iniţial nu a avut un nume, dar pe care acum l-am botezat Lex. Am început să creionez aceste personaje, mi-am făcut o schiţă în minte, mi-am împărţit materia de constituţional pe bucăţi şi mi-am dat seama că într-adevăr exprimarea e grea, articolele din constituţie sunt aride, pentru mine era greu. Am văzut că lipseşte mult şi pozitivismul din educaţia noastră şi m-am gândit să îmbin dreptul cu pozitivismul, să îi ajut pe copii să pornească de undeva un vis, să înceapă cu dreptul”.

După ce şi-a creionat cartea în minte, a căutat pe internet un ilustrator şi a găsit-o pe Anda în Braşov, care e foarte premiată în străinătate, dar în România nu e recunoscută la adevărata ei valoare.

A durat jumătate de an să facă toată cartea, trebuia să fie şi haioasă, dar să nu depăşească nişte limite, să rămână jucăuşă. Editura a ales-o mergând în librărie şi studiind cărţile. I-au plăcut mult cele de la Curtea Veche, editură condusă de un grup de femei cărora le-a plăcut proiectul Alinei.

Tot Curtea Veche a scos şi multe cărţi pentru copii. S-a dus la ei cu cartea şi a avut un feedback foarte bun, iniţial, apoi s-a schimbat redactorul şef cu care vorbise şi a venit altcineva care nu rezona cu acest proiect, nu-i plăceau nici desenele, considera că sunt prea multe culori. Intuiţia îi spunea să rămână la această editură, că îi plăcea tot ce făceau ei.

Cartea a stat un an jumătate într-un sertar, ca unele proiecte de lege prin Parlament, dar a apărut în momentul #rezist, când oamenii ieşiseră în stradă pentru o justiţie corectă. Iar acum este în toate librăriile.

Cartea fiind pe piaţă, Alina a vrut să facă tot ce îi stă în putinţă să ajungă la cât mai multă lume, aşa că ea cu încă două avocate au pus bazele Asociaţiei Smartastic Lab, care îmbină două valori: egalitatea de gen şi calitatea în educaţie, focusându-se pe partea de reguli, legi.

„Am început să facem ateliere pentru copii ca să vedem cum ar răspunde la informaţia de acest gen şi i-am găsit extrem de entuziaşti. Le-am făcut un material în care să îşi facă ei propria Constituţie, să semneze ca preşedinte, pentru că e foarte important, mai ales pentru fete, care dacă nu văd înseamnă că nu există. Şi-au făcut propriul steag, propriile reguli ale unui stat, cuvinte încrucişate în care să spună că sunt egali în faţa legii, să înţeleagă de la vârsta aceasta de 7 ani ce înseamnă prezumţia de nevinovăţie, sau care sunt cele trei puteri în stat”.

Ultima imagine din carte e cu cele trei puteri în stat sub forma a trei căsuţe şi când le vorbeşte despre ele le şi arată că Parlamentul, care face legile, are două camere, Guvernul pune în aplicare legile şi are o singură cameră, Justiţia are judecătorii la fereastră şi interpretează legile, iar între Parlament şi Guvern este Preşedintele, având rolul de mediator, el fiind în mijlocul poporului. Printr-o poveste şi prin aceste jocuri, copiii înţeleg esenţialul, nu trebuie să le spui arid: avem un Parlament, un Guvern şi un preşedinte, că nu rămân cu nimic.

Apoi, cele trei avocate Smartastice au început să fie căutate de şcoli şi au ajuns în patru dintre ele: trei private şi una publică şi au făcut cursuri cu toate clasele I-IV. Cartea are şi un trailer pe care l-au difuzat în şcoli, pentru a îmbina şi partea de digital, interactiv. Acolo apar cuvinte esenţiale: corectitudine, încredere.

„Mi se pare că numai aşa se va schimba ceva, este o alfabetizare, dar dacă o faci jucăuş nu îi oboseşti, nu îi încarci cu nimic. După fiecare drept, ei au câte un exerciţiu de făcut, e ceva pe care îl reţin în joacă. Pot afla şi părinţii chestii de la copii, îi punem să deseneze cum văd ei lumea fericită, la libertatea de exprimare unul dintre animăluţe este nervos şi e interesant ce scriu copiii acolo. Am transmis prin carte, subliminal, alte mesaje care mie mi se par foarte importante, cum este egalitatea de gen: fetiţa scrie cărţi, le vinde, desenează, se exprimă prin dans, prin pictură. Vreau să vadă toate fetiţele că pot face orice îşi doresc”.

Cei mai mulţi copii cu care a interacţionat în şcoli au spus, în cor, că Poliţia face legile, iar roşu, galben şi albastru este sângele lui Iisus.

„Mă bucur că după ce am plecat de acolo, ei erau atât de încântaţi că parcă venise Michael Jackson pe la ei, iar noi le-am vorbit despre Constituţie. Majoritatea auziseră de Constituţie, dar nu ştiau ce înseamnă. Mulţi au spus la final că vor să fie judecători, preşedinţi. Le-am adus şi robe, i-am îmbrăcat, le-am spus ce înseamnă aceste haine”.

Alina a încercat să îi facă să înţeleagă şi să reţină că noi toţi suntem egali în faţa legii. A făcut un curcubeu, unde toată lumea era pe rotile şi dacă unul cădea, toţi putem să îl ridicăm, ca să continuăm să ne jucăm împreună, să fim mai toleranţi unii faţă de alţii.

În primul rând, prin cartea acesta, Alina a vrut să transmită că trebuie să fii corect, fără să spună nimic de corupţie, că trebuie să munceşti cinstit, amintind peste tot că statul îi protejează pe cei speciali, care merg în fiecare zi la şcoală sau la serviciu. A încercat să atingă multe probleme. Sunt şi copii care n-au un părinte aproape şi s-a gândit şi la ei, că dacă stau cu această carte în braţe, s-ar putea să le folosească pe mai multe paliere. Acum, Alina caută nişte parteneri cu care să poată duce cartea şi în zone mai puţin frumoase, nu doar în sectorul 1 din Bucureşti.

Visul Alinei este să scrie o serie de cărţi cu drepturi, principii generale, astfel încât copiii să ştie de mici că au nişte drepturi şi nişte obligaţii, că sunt nişte instituţii cărora să se adreseze, să nu bâjbâie. Aşa cum au început acum să aibă cursuri de educaţie financiară, educaţie antreprenorială, este nevoie şi de aceste cursuri, mai ales în contextul din România, când mergem într-o Piaţă de multe ori prea târziu, când dezbaterea publică pe un act normativ s-a încheiat, când actul normativ a intrat în vigoare. Uneori mergem în faţa Guvernului când discutăm de Parlament, pentru că nu avem nişte minime cunoştinţe ca să ne apărăm drepturile.

Următorul pas pe acest drum este o carte despre Drepturile Omului.