Comisia de la Veneția a difuzat azi raportul oficial pe marginea anulării alegerilor, la solicitarea Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, iar concluziile sunt devastatoare pentru statul român. Conform Comisiei, anularea alegerilor nu putea fi făcută pe baza informărilor de la servicii, ci doar în contextul existenței unor probe foarte solide, care să dovedească faptul că eventuale nereguli în procesul de votare au afectat grav rezultatele. În plus, Comisia relevă că o decizie precum cea luată în România trebuie să aibă acoperire legală foarte clară, ceea ce nu a fost cazul la noi.
De asemenea, Comisia punctează ca indamisibilă imposibilitatea candidaților de a se apăra în fața deciziilor instituțiilor statului, cum ar fi excluderea din cursă a Dianei Șoșoacă, și spune că decizia de anulare a alegerilor ar trebi luată nu de către Curtea Constituțională, ci de cel mai înalt for electoral, adică Autoritatea Electorală Permanentă. Comisia mai arată că ”dovedirea încălcărilor legii prin campania online și prin intermediul social media este deosebit de dificilă” ceea ce presupune dovezi foarte convingătoare din partea statului român.
În lumina raportului Comisiei, teza blocării din nou a unor candidaturi precum a Dianei Șoșoacă ori a lui Călin Georgescu se face țăndări, iar statul român va avea explicații serioase de dat pentru deciziile din perioada electorală.
Ce spune Comisia de la Veneția în raport:
”Nu este de competența Comisiei de la Veneția să analizeze faptele cauzei sau examinarea deciziei Curții Constituționale a României. Întrebarea adresată Comisiei de la Veneția de către Adunarea Parlamentară este de natură generală și se referă la o analiză a dreptului constituțional general comparat și a standardelor europene și internaționale.
Ca punct de plecare, Comisia de la Veneția subliniază că alegerile sunt menite să producă un rezultat electoral care să „asigure libera exprimare a opiniei poporului”, în conformitate cu articolul 3 din Protocolul nr. 1 la CEDO. Avînd în vedere consecințele grave ale anulării unor alegeri, puterea de apreciere a judecătorului care examinează chestiuni electorale ar trebui să fie ghidată și limitată de condițiile prevăzute de lege. În acest sens, se atrage atenția asupra unei recomandări generale anterioare a Comisiei de la Veneția – care rămîne valabilă – de îmbunătățire a legislației privind anularea rezultatelor alegerilor.
Ca regulă generală, alegătorii trebuie să aibă încredere că votul lor este final. Anularea unei părți a alegerilor sau a alegerilor în ansamblu poate fi permisă numai în circumstanțe foarte excepționale (principiul ultima ratio). Pe de altă parte, Codul de bune practici în materie electorală impune un sistem eficient de recurs și prevede, în special, că „organismul de recurs trebuie să aibă autoritatea de a anula alegerile în cazul în care neregulile ar fi putut afecta rezultatul”.
Standardele internaționale nu impun și nici nu interzic în principiu deciziile din oficiu ale instanțelor constituționale. Ținînd cont de faptul că instanțele, inclusiv instanțele constituționale, se caracterizează prin reactivitate, nu prin stabilirea agendei, Comisia de la Veneția consideră că dreptul instanțelor constituționale de a invalida alegerile din oficiu – dacă există – ar trebui să fie limitat la circumstanțe excepționale și clar reglementate, pentru a păstra încrederea alegătorilor în legitimitatea alegerilor.
În conformitate cu jurisprudența CEDO, procesul decizional privind contestarea rezultatelor alegerilor trebuie să fie însoțit de garanții adecvate și suficiente care să asigure, în special, evitarea oricărui arbitrariu.
Procedura trebuie să fie echitabilă și obiectivă și să garanteze o decizie suficient de motivată; reclamanții trebuie să aibă posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere și de a prezenta orice argumente pe care le consideră relevante pentru apărarea intereselor lor; deciziile trebuie să fie luate în termene rezonabile. În opinia Comisiei de la Veneția, astfel de cerințe procedurale se aplică, în principiu, și deciziilor din oficiu care conduc la anularea rezultatului alegerilor.
Criteriul central pentru anularea alegerilor, recunoscut de standardele internaționale și, în primul rînd, de Codul de bune practici în materie electorală, este întrebarea dacă neregulile ar fi putut afecta rezultatul votului. În conformitate cu CEDO, neregulile din procesul electoral interferează cu libera exprimare a opiniei poporului numai în cazul în care neregulile conduc la o atingere reală a rezultatului alegerilor. Consecințele invalidării rezultatelor alegerilor trebuie să fie mai puțin dăunătoare decît acceptarea rezultatelor alegerilor în ciuda deficiențelor acestora. În opinia Comisiei de la Veneția, decizia de invalidare a alegerilor trebuie să se bazeze pe nereguli care sunt atît de semnificative încît se poate să fi influențat rezultatul alegerilor.
Deși anularea rezultatelor alegerilor trebuie, în principiu, să se întemeieze pe încălcarea legii, trebuie avut în vedere faptul că instanțele constituționale pot avea competența de a evalua constituționalitatea legislației electorale și de a invalida alegerile dacă au constatat că legislația nu garantează dreptul la alegeri libere, inclusiv în cazurile în care legea nu reglementează aspecte importante ale campaniei electorale și elementele principale ale alegerilor.
În opinia Comisiei de la Veneția, ar trebui să fie posibilă contestarea rezultatelor alegerilor pe baza încălcării drepturilor, libertăților și intereselor electorale nu numai de către stat, ci și de către actorii electorali publici și privați – ținînd cont de faptul că statul are obligații pozitive de a garanta alegeri libere, inclusiv o campanie electorală corectă; acest lucru se aplică, de asemenea, influenței organizațiilor neguvernamentale, a mass-mediei și, în special, a mass-mediei sociale, inclusiv a celor sponsorizate și finanțate din străinătate, și a actorilor străini statali și nestatali. Importanța crescîndă a campaniilor online – inclusiv prin utilizarea inteligenței artificiale, care are potențialul de a amplifica efectul dezinformării și al manipulării opiniei publice – ridică noi provocări în ceea ce privește:
1) propaganda de campanie, dezinformarea și conținutul mesajelor de campanie; și
2) normele privind finanțarea și transparența campaniilor, inclusiv restricțiile privind contribuțiile din surse anonime și străine, precum și privind utilizarea abuzivă a resurselor administrative.
În ceea ce privește propaganda de campanie, indiferent de formă și de mediu, declarațiile politice în contextul campaniei sunt, de obicei, judecăți de valoare sau care intră sub incidența libertății de exprimare a candidatului, cu excepția cazului în care acestea depășesc limitele permise, de exemplu sub forma discursului de ură împotriva adversarilor politici. În mod ideal, statele ar trebui să reglementeze consecințele tulburărilor de informare, ale atacurilor cibernetice și ale altor amenințări digitale la adresa integrității electorale.
În al doilea rînd, deși campania online bazată pe platformele de socializare poate fi nouă ca formă și impact, în opinia Comisiei de la Veneția, utilizarea acesteia ar trebui să facă în continuare obiectul normelor generale privind finanțarea și transparența campaniei. Rolul judecătorului care examinează chestiuni electorale este de a decide dacă campania online a unui candidat – și primirea de sprijin pentru campanie de la terți, fie că este online sau nu – a încălcat aceste norme și, în ceea ce privește consecințele unei astfel de încălcări, dacă încălcarea este atît de semnificativă încît ar fi putut influența rezultatul alegerilor.
Dovedirea încălcărilor legii prin campania online și prin intermediul social media este deosebit de dificilă.
Deciziile bine motivate și transparente cu privire la astfel de aspecte sunt cruciale. În opinia Comisiei de la Veneția, astfel de decizii ar trebui să indice cu precizie încălcările și dovezile și nu trebuie să se bazeze exclusiv pe informații clasificate (care pot fi utilizate doar ca informații contextuale), deoarece acest lucru nu ar garanta transparența și verificabilitatea necesare.
Comisia de la Veneția face următoarele recomandări-cheie:
A. Deciziile de anulare a rezultatelor alegerilor ar trebui să fie luate de cel mai înalt organism electoral, iar astfel de decizii ar trebui să poată fi revizuite de cel mai înalt organism judiciar, de curtea constituțională sau de o instanță electorală specializată, atunci cînd există un astfel de organism judiciar.
B. Competența instanțelor constituționale de a invalida alegerile din oficiu – dacă există – ar trebui să fie limitată la circumstanțe excepționale și reglementate în mod clar.
C. Anularea unei părți a alegerilor sau a alegerilor în ansamblu poate fi permisă numai în circumstanțe foarte excepționale, ca ultima ratio și cu condiția ca neregulile din procesul electoral ar fi putut afecta rezultatul votului.
D. Procesul decizional privind rezultatele alegerilor trebuie să fie însoțit de garanții adecvate și suficiente care să asigure, în special, o procedură echitabilă și obiectivă și o decizie suficient de motivată, bazată pe fapte clar stabilite care dovedesc nereguli atît de semnificative încît acestea ar fi putut influența rezultatul alegerile; părțile afectate trebuie să aibă posibilitatea de a-și prezenta opiniile și dovezile, iar puterea discreționară a judecătorului care examinează chestiuni electorale ar trebui să fie ghidată și limitată de condițiile prevăzute de lege; deciziile trebuie să fie luate în termene rezonabile.
Ar trebui să fie posibilă contestarea rezultatelor alegerilor pe baza încălcării drepturilor, libertăților și intereselor electorale de către stat, actori electorali publici și privați, precum și pe baza influenței mass-mediei și, în special, a mass-mediei sociale, inclusiv a celor sponsorizate și finanțate din străinătate.
F. Statele ar trebui să reglementeze consecințele tulburărilor informaționale, ale atacurilor cibernetice și ale altor amenințări digitale la adresa integrității electorale; candidaților și partidelor trebuie să li se acorde un acces corect și echitabil la mijloacele media online, acces corect și echitabil la mass-media online, iar reglementările ar trebui puse în aplicare pentru a se asigura că sistemele de inteligență artificială ale intermediarilor de internet nu favorizează anumite partide sau candidați în detrimentul altora.
G. Normele generale privind finanțarea și transparența campaniilor electorale ar trebui aplicate campaniilor electorale online care utilizează platforme de socializare; statele ar trebui, de asemenea, să reglementeze faptul că publicitatea electorală online publicitatea online trebuie identificată ca atare și trebuie să fie transparentă, iar platformele de socializare trebuie să dezvăluie date privind publicitatea politică și sponsorii acesteia”
Autor: Bogdan Tiberiu Iacob
