Abuzul în serviciu reprezintă din punctul de vedere al Comisiei de la Veneția, o incriminare atât de largă încâtproduce o vulnerabilitate a sistemului juridic în fața manevrelor politice.
Mai precis, lasat fără niciun fel de încadrare definită clar prin lege, abuzul în serviciu i se poate imputa oricărui funcționar (public sau privat) care a încălcat o lege în exercitarea atribuțiunilor funcției pe care o ocupă și prin aceasta a provocat o pagubă cuiva.
Pentru o idee cât mai clară, conform încadrării din lege, de abuz în serviciu poate fi acuzat:
- orice poliţist care o consemnat un proces verbal de contravenţie, anulat ulterior în instanţă pentru că e nelegal;
- orice procuror care o redactat sau avizat un rechizitoriu anulat în instanţă;
- orice judecător care pronunţă o soluţie casată de instanţa superioară;
-orice casier de la supermarket care nu dă clientului 5 bani rest;
- orice şef de instituţie care semnează vreun act furnizat de unul din departamentele specializate pe care le conduce, iar actul e anulat ulterior în instanţă ca fiind nelegal.
Cititi si: Oricât de dezbinați am fi, există o singură Românie! (VIDEO)
Comisia de la Veneția a recomandat o reglementare clară în Codul Penal a abuzului de putere și a abuzului în serviciu.
“Comisia susține că asemenea prevederi penale generale sunt foarte problematice, atât cu privire la cerințele calitative ale articolului 7 al CEDO, cât și la alte cerințe fundamentale conform principiului suveranității legislative, precum previzibilitatea și acuratețea juridică și susține, de asemenea, că acestea sunt în mod special vulnerabile la manevre politice abuzive (conform Liivik v. Estonia, 25 iunie 2009) […] 102. Pe această bază, Comisia de la Veneția considera prevederile penale naționale cu privire la abuzul în serviciu, excesul de autoritate și expresii similare trebuie interpretate în sens îngust și aplicate cu un prag înalt, astfel încât să poată fi invocate numai în cazuri în care fapta este de natură gravă, cum ar fi spre exemplu: infracțiuni grave împotriva proceselor democratice naționale, încălcarea drepturilor fundamentale, subminarea imparțialității administrației publice, șamd.“.
Deci, Comisia de la Veneția este de părere că fără o reglementare clară a abuzului de putere sau a abuzului în serviciu, se pot produce disfuncționalități în funcționarea statului de drept, lăsând incriminarea la îndemâna interpretării procurorilor și judecătorilor.
În contestarea depusă la Curtea Constituțională împotriva modului în care este definit în lege abuzul în serviciu, instituție care a declarat în urma acestei acțiuni că articolul de lege respectiv este neconstituțional, se notează că dispozițiile din articol sunt imprecis redactate şi neclare, deoarece legiuitorul nu menţionează dacă folosul necuvenit trebuie să fie unul material sau ideal, dacă obţinerea acestui folos este rodul voinţei infractorului ori poate fi şi întâmplător, dacă în cazul în care o altă persoană este beneficiarul acestui folos între el şi funcţionar trebuie sau nu să existe o legătură
Cum a ajuns abuzul în serviciu în Codul Penal din România?
"În Europa, din câte am verificat şi am constatat, mai sunt 12 ţări care sancţionează cu închisoarea abuzul în serviciu, restul nu sancţionează. Adică nu-l sancţionează cu închisoarea. Sunt ţări în care li se interzice să mai poată să ocupe funcţii publice pe o anumită perioadă de timp, dar la noi s-a mers pe această variantă. La noi, din câte ştiu, din timpul comunismului s-a introdus această infracţiune în Codul penal şi acolo a rămas", a afirmat, în mai 2016, Augustin Zegrean, fost președinte la Curții Constituționale, într-o intervenție la Digi 24.
Până la urmă, se poate trage concluzia că toată discuția creată în România, referitoare la modificarea articolului ce prevede incriminarea abuzului în serviciu, rezidă în puterea cuvintelor ce compun această sintagmă, pentru că, din punct de vedere juridic, această infracțiune nu echivalează și nici nu se substituie traficului de influență sau corupției...
Cu aceeași privire constatatoare și dorit nepărtinitoare, se poate constata că în România zilelor noastre o altă normă de drept nu pare să fie respectată - prezumția de nevinovăție, orice spectacol de forță și putere al DNA, difuzat de media, echivalează, în viziunea unei mari părți a populației, cu o condamnare a celui cercetat penal.
Putem spera că, într-un timp nedefinit, poate dublul celui oferit de Silviu Brucan, informați, mai puțin vulnerabili la manipulări, independenți, România poate deveni cu adevărat un stat de drept, dar ține numai de noi, cetățenii ei!
___________________
Comisia Europeană pentru Democraţie prin Drept a Consiliului Europei sau Comisia de la Veneţia, reprezintă un organ consultativ al Comisiei Europene cu privire la probleme de jurisprudență de ordin constituțional.
Comisia de la Veneția a fost înființată în 1990, ca un răspuns la necesitatea statelor est-europene, proaspăt ieșite din comunism, de a primi asistență juridică de ordin constituțional.
Membrii Comisiei de la Veneția sunt somități academice din domeniul dreptului constituțional sau internațional, componenți ai Curților Supreme sau Constituționale ale țărilor din care provin.
