Iubirea pentru lut l-a urmărit de mic copil. În acelaşi timp, culmea, îşi dorea să ajungă şi poliţist. Simţea că, fiind o fire boemă şi sensibilă, printre oamenii în uniformă, se va maturiza mult mai mult. Aşa că, a decis să urmeze cursurile Academiei de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza“. „Mi-am dorit să fac sculptură şi poliţie. În acealaşi timp, cu aceeaşi iubire. Apoi a urmat o perioadă în care m-am întrebat cu adevărat ce vreau sa fac, ce vreau să realizez în viaţă, ce îmi doresc. Mi-am dorit, pe rând, să fiu regizor, să fiu poet, însă am simţit că nu e pentru mine. În toată perioada asta de căutări, am înţeles că tot lutul este pentru mine“, povesteşte interlocutorul nostru.
UN CRIMINALIST CU SUFLET DE ARTIST
În 1998, Aurelian Bădulescu a intrat la Academia de Poliţie, iar anul trecut a terminat Şcoala Populară de Artă. În 2002 a fost repartizat la Inspectoratul de Poliţie Sibiu, la secţia judiciar. Mai exact, la furturi din locuinţe. Mărturiseşte însă că nu a renunţat nicio clipă la dragostea sa pentru lut. Aşa se face că ziua era poliţist cu acte în regulă, iar seara, acasă, modela diverse chipuri, în special pe cele ale colegilor de serviciu.
„Când m-am mutat în Vâlcea, la economic, am avut posibilitatea ca sâmbăta toţi artiştii din Râmnicu Vâlcea să se întâlnească la un subsol şi alături de profesorul Cucu Ureche- căruia vreau să-i transmit mulţumirile mele- să experimentăm arta. Unul desena, altul modela... El mi-a dat lutul în mână. Ştiţi cum e? Ţie îţi place să bei apă. Adică, vrei să bei apa. Trebuie s-o bei pentru că nu mai poţi să mai exişti. Aşa şi cu lutul la mine, daca nu beau apa asta nu mai pot să mai traiesc. Eu aşa mă exprim“, îmi explică criminalistul Bădulescu. Îmi mărturiseşte: „pe mine m-a influenţat şi m-a inspirat mult ţăranul român. Am senzaţia că în el se oglindesc şi virtuţiile poporului român“, îmi spune interlocutorul nostru.
POVESTEA MERGE MAI DEPARTE...2011
„Tot timpul am fost cu noroiul“, mărturiseşte râzând, amintindu-şi de vremurile când era copil. Revenim în 2011 când a avut o expoziţie la Muzeul de Istorie. Atunci a fost a doua treaptă pentru Aurelian Bădulescu. Mai mari din Poliţie au trecut pe acolo, i-au admirat opera de lut şi l-au chemat să lucreze la Bucureşti. „Eu întotdeauna am reprezentat Poliţia în diferite manifestări culturale. Mă chemau cu ţăranii mei şi îi expuneam în diferite zone. Îmi amintesc că am avut o expoziţie şi la Muzeul de Istorie, moment în care directorul meu a trecut pe acolo, a fost încântat de ce a văzut. Le-am spus că îmi doresc mai mult de atât: <<domnule, nu vreau să fac numai artă, ci şi artă criminalistică>>. Mi-au zis că trebuie să mă mut la Bucureşti. M-au chemat aici şi din 2011, hobby-ul a devenit profesie“.
Drumul nu a fost deloc uşor. Familia lui Aurelian Bădulescu a rămas la Pipeşti.„ A fost greu din punct de vedere psihic, a trebuit să las totul, casă familie. Au fost nişte sacrificii, dar eu am văzut lucrurile ca pe un dat. Eu aşteptam momentul ăsta şi ştiu faptul că nu e nimic întâmplător şi voiam să fac pasul“, mărturiseşte interlocutorul nostru.
AURELIAN BĂDULESCU ŞI-A ÎMPLINIT VISUL: <<domnule, nu vreau să fac numai artă, ci şi artă criminalistică>>
Acum, visul lui Aurelian Bădulescu a devenit realitate, căci din 2011 lucrează la Institutul de Criminalistică din cadrul Poliţiei Române. Face portrete din lut şi reconstrucţii faciale. Mărturiseşte modest că mai are multe de învăţat şi că în aceşti patru ani de când a venit la Institutul de Criminalistică şi-a văzut visul cu ochii. Îmi explică, în mare - căci secretele profesionale nu pot fi devoalate- care este procedura de lucru.
„Depinde de caz. Cineva doreşte îmbătrânire facială, cineva doreşte reconstrucţie facială după craniu. Şi atunci, trimit la Institutul de Criminalistică, mai exact în cadrul laboratorului de reconstrucţie facială. Craniul este adus la noi, trebuie să sosească curăţat. Lucrăm în echipă. Astfel, domnul doctor analizează craniul- dumnealui are cunoştinţe de antropologie... Mai departe, eu ma uit la conformaţia craniului, o zi tai niste distanţiere şi le măsor. Apoi stau şi fac milimetric aceste distanţe. După ce am matriţat craniul, pun aceste distanţiere în punctele antropometrice ca să vad cât de mult să vin cu ţesutul. Şi, apoi, încep anatomic să construiesc muşchii şi mă uit: aici are muschii aşa, aici are muşchii aşa... Sunt anumite puncte care sunt statice nu se schimbă, dar şi anumite puncte care nu se cunosc oricâţi savanţi ar lucra. De exemplu, forma vârfului nasului, asta n-ai cum sa ştii... Craniile nu seamana între ele“, explică interlocutorul Bădulescu.
Vorbim despre cât este ştiinţă şi cât este artă în ceea ce face Aurelian Bădulescu. Sau cum se împacă arta cu criminalistica. „E o artă să prinzi un hoţ (n.r.- râde). În cazul meu ca specialist, sunt şi criterii ştiinţiifice şi criterii artistice, dar şi subiective. Eu, persoanl, am feedback foarte mare pe bătrâni. Ca să aproximez: 70% e ştiinţă. E un amalgam. Eu pornesc deja cu vârsta pe care mi-a spus-o antropologul, vârsta o aflu numai ştiinţific, craniul nu conferă vârsta. Mă folosesc de volumele craniului. Aici nu ai voie să-ţi meargă imaginaţia ca la artişti, aici nu trebuie nici măcar un milimetru să te abaţi. Că vreau eu să-i fac un nas... Expresia pe care o dau eu este relativă. Nu ai voie să visezi aici. Chiar dacă iese urât, fă-l urât că poate aşa ajută. Asta înseamnă reconstrucţie facială, nu portret robot. Eu am avut lucrări în care s-a solicitat îmbătrânirea cu zece ani“, îşi continuă povestea artistul-criminalist.
LUTUL-MAGIC ADUS DIN CRISTURUL SECUIESC
Aurelian Bădulescu poate realiza un portret în lut după fotografie în numai 30 de minute. În schimb, pentru o reconstrucţie facială sunt mai multe etape, iar munca criminalistului se întinde pe parcursul mai multor zile. „Mai departe, trimitem ceea ce a ieşit celor care se ocupă de anchetă, iar ei îşi continuă investigaţiile. Urmează apoi şi etapa de expertiza genetică“, explică poliţistul Bădulescu.
Îl întreb de unde ia lutul „magic“ pe care mâinile îi alunecă cu atâta precizie. Aflu că dintr-o localitate de lângă Harghita, acolo unde a găsit secretul celui mai bun lut. „ Din Cristuru Secuiesc, acolo am găsit eu cel mai bun lut. Mă simt ca un peşte în apă în domeniul ăsta. Mi-au plăcut toate domeniile în care am lucrat că toate m-au format pe mine ca om. Însă, aici consider că este locul meu, aici trebuia să ajung. Eu nu mai îmi doresc altceva de la viaţă. Îmi doresc cât mai multe identificări, să ajut cât mai mult. În rest, nu mai visez la nimic, la lucrul ăsta visam întotdeauna. Visul s-a oprit şi acum vreau să devin cât mai bun“.
CINE ESTE AURELIAN BĂDULESCU
Absolvent al Academiei de Poliție, a studiat și Școala Populară de Artă din Râmnicu Vâlcea, a lucrat, timp de 13 ani, în mai multe domenii ale Poliției Române, (judiciar, economic), dar în Laboratorul de Antropologie și Reconstrucție Facială din cadrul Institutului Național de Criminalistică al Poliției Române a pus în aplicare talentul cu care a fost înnăscut în reconstrucție facială, portretul robot în lut și îmbătrânirea facială.
În cadrul unui proiect inițiat și manageriat de Inspectoratul General al Poliției Române, polițistul a participat la cursurile ținute de Lois Gibson — portretistul criminalist care a intrat în Cartea Recordurilor. Aurelian Bădulescu realizează reconstrucții faciale după cranii, precum și reconstrucții faciale de persoane adulte, pornind de la fotografii din copilărie (în limbaj criminalistic, îmbătrânirea facială a copiilor dispăruți). Polițistul a urmat și un masterat european în criminalistică, cu tema „Reconstrucția facială-metodă de identificare a cadavrelor cu identitate necunoscută“, studii care îl ajută în munca de zi cu zi de la Institutul de Criminalistică.
Unul dintre cazurile soluționate pe baza portretului robot realizat din lut al criminalistului este cel al bărbatului de 60 de ani, dat dispărut de către o rudă și găsit spânzurat într-o pădure, din județul Gorj, pe malul Jiului, în 2012. Craniul bărbatului a fost adus la Institutul Național de Criminalistică din cadrul IGPR, unde, în baza unor succinte informații (vârsta de 60 de ani), Aurelian Bădulescu a realizat, din lut, portretul robot, a refăcut fizionomia feței, reușind reconstrucția chipului în proporție de peste 80%. În urma analizelor genetice, pe baza ADN-ului mamei bărbatului, s-a concluzionat că cel găsit în pădure este una și aceeași persoană cu cel semnalat dispărut.
