"Crăciunul vrea să ne facă tot mai conștienți de Misterul Întrupării și de identitatea lui Isus Cristos.
Cine este Isus Cristos? Cine este acest copil care s-a născut la Betleem acum două mii de ani?
Sfântul Ioan, în Evanghelia sa, mai exact în Prologul acesteia, ne răspunde: Isus este Acela care din vecie viețuiește împreună cu Tatăl și prin care au fost create toate câte există; El este Cuvântul, Descoperirea și Înțelepciunea Tatălui; este Viața, este Lumina adevărată care îl luminează pe tot omul venit în această lume; este Fiul veșnic al Tatălui; într-un anumit moment al istoriei s-a făcut trup omenesc și a venit să locuiască printre noi pentru a ne face să devenim fii ai lui Dumnezeu.
Apoi, pe durata activității sale publice, Isus s-a prezentat ca fiind Calea, Adevărul, Pâinea Vieții, Învierea, plinătatea păcii și a bucuriei. Paginile Evangheliilor nu găsesc imagini mai grăitoare care să ne spună că Isus este totul, că El este răspunsul la toate așteptările și întrebările noastre.
Biserica ar dori ca toate aceste declarații pe care Isus le face despre persoana sa, să nu rămână doar simple denumiri, oricât de frumoase și de sugestive ar fi, ci să devină pline de conținut, experiențe de viață, nucleu al vieții noastre de fiecare zi. Biserica dorește ca Isus să fie într-adevăr, pentru fiecare dintre noi, o persoană vie, concretă, prezentă și care ne însoțește pe tot parcursul existenței noastre.
Dar cum să facem ca să reușim? Care este secretul? Isus însuși ne spune: este credința, credința așa cum o înțelege El, credința ca prima și marea condiție pe care El o cere de la toți aceia care îl ascultă și care sunt dispuși să-l urmeze.
Pentru Isus, credința este, înainte de toate, o încredințare totală, o dăruire de sine totală: să i te încredințezi și să-ți pui viața în mâinile lui; să ai o încredere absolută în El, care este Fiul Preaiubit al Tatălui. Isus a fost trimis la noi de către iubirea Tatălui, ca să vestească tuturor cuvântul său, iar Tatăl așteaptă să-i ascultăm Cuvântul: „Cine vă ascultă pe voi, pe mine mă ascultă” (Lc 10,16). Isus dorește ca tot cuvântul său să fie primit în întregime, așa cum este, fără a-l trunchia și fără a-l interpreta cum nu se cuvine. Isus vrea ca tot cuvântul său să fie trăit. A trăi cuvântul său înseamnă a-l putea vedea pe El: „Cine are poruncile mele și le păzește, acela mă iubește, iar cine mă iubește va fi iubit de Tatăl meu și eu îl voi iubi și mă voi revela lui” (In 14,21). Trebuie să trăiești cuvântul său pentru a înțelege cine este Isus.
Credința este un act plin de umilință. Este o recunoaștere a lui Isus ca fiind Calea, Adevărul și Viața și, deci, o recunoaștere a faptului că avem absolută nevoie de El. Credința în Isus cuprinde în sine nevoia unui ajutor pe care doar El ni-l poate da pentru a putea pune în practică tot cuvântul său. Fără El, ne spune Isus, ar fi imposibil. Scopul pe care El ni-l prezintă este foarte înalt și ne-am putea descuraja, însă El ne dă tărie să ajungem acolo. Puterea harului său este marele dar pe care Isus l-a obținut pentru noi prin jertfa sa de pe cruce. Și El vrea să-i cerem acest har; de aici vine necesitatea rugăciunii.
Credința în Isus înseamnă și „dragostea de cruce”. Așa cum știm, Isus nu ne cere lucruri ușoare. A învinge mereu ispitele, a merge împotriva curentului, a fi cinstit, a trăi iubirea de aproapele etc. sunt lucruri deloc ușoare. Dar chiar în acestea, în îmbrățișarea Crucii, a oricărei cruci, și în renunțarea la sine stă condiția indispensabilă de a-l urma pe El, izvorul adevăratei bucurii. Isus ne asigură că adevărata bucurie, adevărata pace, realizarea deplină a persoanei noastre stă tocmai în urmarea Lui, chiar cu prețul jertfei.
Am ținut să subliniez aceste aspecte fundamentale ale credinței și ale vieții creștine pentru că mi se pare că tocmai Sărbătoarea Nașterii Domnului ni le sugerează ca fiind de maximă importanță și actualitate. Este sigur că misterul Crăciunului răspândește lumină în mintea și în sufletul nostru prin virtutea credinței.
Îi mulțumim lui Dumnezeu bogat în milostivire pentru darul credinței cu care ne-a binecuvântat. Și privind la Fiul său care, luând trup omenesc, s-a născut la Betleem din Fecioara Maria, îl rugăm să ne dea bucuria și mângâierea credinței, acum și mereu în drumul nostru pământesc.
Vouă, iubiți frați și surori din Arhidieceză, laici, persoane consacrate, preoți diecezani și călugări, vă doresc din toată inima un Crăciun binecuvântat și La mulți ani!
Ioan Robu
Arhiepiscop mitropolit de București"
