Imediat, autorităţile au reacţionat. Ministrul Tineretului şi Sportului, Elisabeta Lipa, a anunţat-o pe vicepreşedintele Federaţiei Române de Handbal, Narcisa Lecusanu, prin sms, că se vor suplimenta primele. A urmat şi premierul Dacian Cioloş, care i-a scris preşedintelui FRH, Alexandru Dedu, că de la Palatul Victoria se vor face toate eforturile pentru ca handbalistele ce au obţinut medaliile de bronz să se aleagă cu prime mulţumitoare.
Foarte bine şi frumos. În locul unor prime ridicole, egale cu salariile unor jucători de fotbal din eşalonul secund, handbalistele din echipa naţională s-au ales cu mult mai mulţi bani. Acest fapt a generat însă o reacţie din partea gimnastului Marian Drăgulescu. Medaliat la “europene”, “mondiale” şi jocuri olimpice, sportivul în vârstă de 35 de ani s-a arătat nemulţumit nu de banii primiţi de handbaliste, ci de faptul că suplimentări ale primelor nu au loc şi în cazul altor rezultate impresionante.
Plecând de la această luare de poziţie a lui Drăgulescu, Fundaţia Alexandrion a organizat astăzi, la Bucureşti, o dezbatere prin care finanţarea sportului românesc să se producă într-un mod cât mai sănătos, fără a mai exista discrepanţe atât de mari. La întâlnirea de la Hotel Hilton au fost invitaţi sportivi, oameni de sport, ziarişti, precum şi reprezentanţi ai companiilor multinaţionale. Cu această ocazie, Carmen Tocală, secretar de stat în cadrul Ministerul Tineretului şi Sportului, a precizat că de fiecare dată când o federaţie a solicitat suplimentarea cu 100% la primelor, acest lucru a fost aprobat.
Unul dintre oamenii din sportul românesc care a reuşit să facă schimbări importante este Carmen Tocală. A reuşit să pună pe picioare FR Baschet, iar acum este un pion important în cadrul MTS. “Cluburile de stat şi cele private au nevoie de acces egal la banul public. Privaţii nu primesc bani de la stat, astfel că părinţii au devenit principalii sponsori ai sportivilor. Sportul şcolar şi cel universitar trebuie să fie o mândrie a sistemului, dar la noi nu se întâmplă acest lucru pentru că nu ştim să ne creştem valorile. Cel mai important moment din viaţa unui performer este universitatea. Şcoala şi sportul pot merge mâna în mâna. Din păcate, finanţarea sportului românesc este insuficientă, iar situaţia nu se va putea schimbă dacă nu vom avea o lege sănătoasă a sponsorizării. Cele mai importante baze sportive sunt cele didactice, dar la noi nu mai există curtea şcolii pentru că ea este închisă de vineri până luni. Şi atunci, copilul unde să se mai joace? Unde să mai facă sport?”, a spus secretarul de stat din cadrul MTS.
Fosta baschetbalistă consideră că lipsa specialiştilor în marketing sportiv şi comoditatea angajaţilor din cadrul federaţiilor reprezintă două probleme cât se poate de importante. “Structurile sportive trebuiesc descentralizate. Nu există dezvoltare locală şi regională în sportul românesc. Un copil trebuie să participe la întrecerile de la el din oraş, apoi la cele din judeţ, după care, dacă este bun, să meargă la cele regionale, de unde să se califice la cele naţionale. Fiecare copil trebuie să facă sport în funcţie de nivelul de performanţă pe care îl poate atinge. Din păcate, la noi se organizează numai întreceri la nivel naţional, iar acestea sunt practic inexistente, nu se bucură de mediatizare şi sunt foarte prost organizate. Toate federaţiile naţionale vorbesc doar de medalii şi performanţe, nimeni nu se gândeşte să-şi lărgească aria de selecţie sau să crească numărul de sportivi. Noi pierdem foarte mulţi sportivi în perioada liceului pentru că ei se tem de examenul de Bacalaureat. Mulţi dintre ei, dacă nu învaţă bine, nu mai sunt lăsaţi de părinţi să facă sport. În străinătate, sportivii studenţi sunt zei, în vreme ce la noi nu există. Rezistă doar cei care au susţinerea materială a părinţilor”.
Sportul românesc, la fel că multe alte domenii din România, are multe lipsuri. Cadrul legislativ nu este cel mai fericit, iar cei care se află “la butoane” nu urmăresc altceva decât să-şi păstreze posturile călduţe. Nimeni nu are interesul de a face la noi în ţară o lege a sponsorizării în adevăratul sens al cuvântului. Asta pentru că politicienii îşi doresc să controleze sportul din toate punctele de vedere fiindcă de acolo vin foarte multe voturi. Marian Drăgulescu doar a tras un semnal de alarmă. Nu trebuie blamat el pentru că a îndrăznit, ci acei sportivi care au adus ceva rezultate pentru România şi care acum preferă să nu iasă în spaţiul public pentru a-şi striga nemulţumirea. Nimeni nu poate veni din exterior pentru a rezolva problema care suferă din cauza ei.
