Cel puţin pentru el. Cand a fost numit antrenor la Barcelona a avut tăria să renunţe la Ronaldinho, vedeta echipei şi o condiţie a succesului-în viziunea celorlaţi dar nu şi a lui Guardiola. El a înţeles că brazilianul reprezintă o piedică pentru echipă iar viitorul este Messi. S-a dovedit că antrenorul catalan a avut dreptate.
La fel s-a întamplat şi la Bayern unde mulţi nu credeau că poate implementa tiki-taka într-un fotbal riguros şi fara multe”abtibilduri”. Acum, Bayern seamăna ca douăpicaturi de apă cu Barcelona-doar ca pe Allianz Arena nu e Messi.
Bayern-ul lui Pep a caştigat,lejer, doua titluri in Germania iar al treilea e ca şi caştigat. Cu Guardiola pe margine echipa din Munchen defilează prin campionat dar ramâne marea neîmplinire a Ligii Campionilor:echipa lui Pep a fost eliminată ,mai întai, de Real Madrid şi apoi de Barcelona. Mai are o şansă anul acesta şi n-ar fi exclus ca Bayern să-i completeze palmaresul lui Guardiola.
Iar plecarea în Premier League confirmă cultul riscului pe care îl are Guardiola. A refuzat United şi a preferat City-ul o echipă fara cine ştie ce palmares dar care este un simbol al banilor,mulţi, veniti din Orient în fotbalul Europei.
Premier League e un campionat dificil, sunt mai multe echipe care au forţă si resurse, nu va fi ca în Germania unde Bayern domină cu autoritate.
Manchester City nu vrea numai titlul ci mult mai mult:caştigarea Ligii Campionilor. Aici va fi marele pariu al catalanului:să facă o echipa mai buna decat Barcelona, Real sau Bayern.Şi astfel,cu venirea lui Guardiola, Premier League devine un campioant şi mai atractiv.Pentru că lumea fotbalului va dori să vadă dacă barcelonezul va reusi sau se va confrunta cu un mare eşec.
Pentru că în lumea sportivă,la fel ca şi în viaţă,succesul doar uimeşte iar eşecul incîntă.
