Domnule profesor, cum era Maria, când a fost adusă la dumneavoastră?
În urma cu doi ani, când am consultat-o prima dată, avea o diformitate gravă la nivelul coloanei vertebrale, depistată de mama ei la vârsta de 10 luni. A fost la mai multe spitale din Ardeal şi i s-a recomandat kinetoterapie şi un corset, pe care nu l-a putut purta. Maria nu putea să stea bine în picioare şi nu putea să meargă, deoarece deformarea, prinsese aproape toată partea stângă a corpului.
Domnule profesor, care a fost punctul de plecare a diformităţii?
Coloana vertebrală. Pacienta avea trei hemivertebre, în loc de trei vertebre normale, toate situate pe partea stângă: toracală - T10, lombară - L 2 şi L 3. Majoritatea copiilor cu probleme au una-două hemivertebre, dar ea avea trei. O hemivertebră situată mai sus şi la trei vertebre distanţă, alte două hemivertebre, ceea ce face să vorbim de un caz extrem, extrem de grav, având în vedere dispunerea acestor trei hemivertebre în zona toracală inferioară şi lombară. Fetiţa era, practic, încovoiată în partea dreaptă, de la jumătatea toracelui până la nivelul bazinului, la 100 de grade. Ceea ce înseamnă enorm, enorm de mult.
Ca urmare a acestei diformităţi majore, indusă de o scolioză congenitală cu hemivertebre de aceeaşi parte, fetiţa nu putea să meargă, să stea în picioare. Fetiţa prezenta pe partea dreaptă: o concavitate la nivelul toracelui şi a lombei, piciorul era ţinut în aer, mergea legănat, iar pe partea stângă, era convexitatea.
Ce investigaţii aţi întreprinse pentru a vedea ce este exact acolo unde se află diformitatea?
Radiografii, computer tomograf, rezonanţă magnetică. Toate au arătat că trebuie intervenit chirurgical pentru abordarea corpurilor vertebrale. Prima intervenție am efectuat-o când fetița avea patru ani. A fost o intervenţie chirurgicală somatică. Aceasta a impus secţionarea diafragmului şi abordul vertebrelor de la T7 până la S1. O operaţie extrem de grea, mai ales că a trebuit intervenit pe vertebra sacră, zonă în care abordul este foarte dificil, cu riscuri foarte mari.
Ce a urmat?
În evoluţie şi având în vedere gravitatea cazului, cu concavitate pe dreapta şi convexitate pe strânga, aplecarea la 100 de grade, se profila treptat, treptat pericolul ca implanturile pe partea somatică să se rupă. Aşa că, în urmă cu nouă luni, s-a aplicat, pentru echilibrarea lanţurilor cinematice, un dispozitiv VEPTR, implantat pe aripa iliacă şi pe coaste. Acest dispozitiv a fost pus pentru ca să echilibreze toracele, zona lombară şi bazinul. Recent, adică, în urmă cu trei zile, a avut loc a treia intervenţie chirurgicală de distractare. Prin realizarea echilibrului, s-a obţinut orizontalizarea aripii iliace pe partea dreaptă, echilibrarea lanţurilor cinematice. Toate acestea i-au permis fetiței să aibă o poziţie aproape normală. Mihaela merge normal, iar radiografiile demonstrează că s-a reuşit să se facă echilibrarea atât a coloanei vertebrale, cât și a toracelui – partea ce mai interesantă în economia acestei intervenţii chirurgicale -, ceea ce îi va permite fetiței să se dezvolte normal.
Domnule profesor, spuneți-ne ce sunt lanţurile cinematice?
Lanţurile cinematice sunt grupuri musculare, aflate în conexiune biodinamică. Ele asigură echilibrul corpului, se află de o parte şi de alta a coloanei vertebrale şi se continuă cu alte grupuri musculare la nivelul bazinului şi membrelor pelvine. Sunt ca osatura, scheletul care susţine o construcţie.
Maria va mai operată?
Pe măsură ce va creşte, pentru a asigura în continuare echilibrul între bazin, torace şi coloană, care se dezvoltă în timp, şi implant, periodic, fetiţa va fi operată. Foarte important este că hemivertebrele din zona toracală inferioară şi lombară, care deformau grav coloana vertebrală, au fost eliminate.
Care erau riscurile ce o pândeau pe această fetiță dacă nu ați fi conceput această strategie chirurgicală de salvare a ei?
Era posibilă lezarea vaselor mari din zonă, aorta, cava, cu sindrom de coagulare, care poate provoca decesul. Prin aceste intervenții chirurgicale de excepție, Mihaela a fost salvată nu numai de hadicapul fizic cumplit, dar și de handicapul psihic. Mihaela a venit pe lume cu această malformație și pe măsură ce creștea, diformitatea se accentua, existând pericolul de a-i afecta toracele, dar și organe vitale: inima, plămânii, organele abdominale. Apoi, gândiți-vă numai la faptul că ea trebuie, în curând, să meargă la școală.
Domnule profesor, înţeleg că aţi înregistrat, împreună cu un grup de specialişti, o premieră medicală de excepţie, internaţională. Ce argumente aveţi când spuneți că este o premieră?
Sunt multe elemente care conferă acestui act medical atributul de premieră. Vârsta copilului de numai patru ani, rezecţia concomitentă a celor trei hemivertebre (una toracală şi două lombare) şi echilibrarea lanţurilor cinematice, prin plasarea dispozitivului de la osul iliac drept până la coaste.
De unde aţi procurat dispozitivul VEPTR?
Din SUA. Acolo, a fost conceput şi în lume sunt câteva truse ce sunt transportate în centrele care fac această intervenție. Din 2007, în România, respectiv la Spitalul MS Curie, în SUA şi în alte nouă state din Uniunea Europeană, se efectuează intervenţii chirurgicale pentru scolioza congenitală, folosindu-se acest dispozitiv.
Domule profesor, vă rog să ne spuneți dacă asemenea cazuri sunt frecvente și care sunt cauzele acestora?
Aceste cazuri sunt relativ rare. Noi avem o cazuistică ce cuprinde peste 100 de cazuri luate în evidență. Dintre acestea au fost operate 56 de cazuri. Numărul de cazuri aflate în evidență ne-a permis elaborarea unei noi clasificări a scolizelor congenitale, cunoscută și publicată în literatura de limbă engleză sub numele de Burnei-Gavriliu.
Cauzele acestor malformații sunt genetice și plurifactoriale. Agenții cei mai cunoscuți care induc, în perioada fetală, aceste malformații sunt antiepilepticele administrate la mamele gravide, monoxidul de carbon, insulina administrată în sarcină etc.
Ce mai pregătiți pentru salvarea copiilor cu malformații severe?
Actualmente, avem în studiu mai multe cazuri, dintre care cel mai dificil este cazul unui băiețel de 8 ani cu o malformație complexă de coloană vertebrală și bazin: pacientul prezintă agenezie parțială de sacru și multiple hemivertebre lombare succesive, disjuncție sacro-iliacă pe partea stângă, hemibazin ascensionat aproximativ 4 cm prin fenomene de împingere și tracțiune, care impun o corectare cu fixare externă și distractare coloană-hemibazin.
