Domnule profesor, ce nu a mers anul acesta aşa cum v-aţi dorit?
Am avut unele probleme referitoare la finanţarea acestor intervenţii, nu atât în privinţa cuantumului, ci cum sunt folosiţi banii. În continuare, există un decalaj între finanţare şi ceea ce avem noi nevoie. În schimb, am reuşit să acoperim deficitul de asistente medicale şi, spre finele anului, am primit o finanţare de la Ministerul Sănătăţii. Astfel, am achiziţionat o serie de aparate, cu care ne-am astupat rănile: ecocardiografe, aparate pentru sălile de operaţie, mese, electrocautere, aspiratoare. Am primit 40 de paturi de anestezie terapie-intensivă pentru Institut, ATI de la Secţia de Cardiologie, unde sunt pacienţi cu infarct etc. Dintre acestea, 21 de paturi de ATI sunt pentru Secţia de Chirurgie cardiologie.
Domnule profesor, dintre cei 11 pacienţi pe care i-aţi salvat în acest an, unul cred că are o poveste pe care nu o veţi uita niciodată. vă rugăm să ne-o povestiţi şi nouă.
Dintre cei 11 pacienţi, unul este un caz special. Este vorba de un pacient, căruia, în urmă cu doi ani, i-am implantat un dispozitiv de asistare mecanică circulatorie (o inimă artificială), dar care a fost o punte către transplant. După un an şi două luni de la implantarea acestui dispozitiv (ianuarie 2015), respectiv la începutul anului 2016, i-am făcut un transplant de cord, deoarece acel dispozitiv i-a asigurat doar o surpavieţuire până la apariţia unui cord compatibil.
A fost un efort colectiv impresionant pentru că este un caz dificil, dar ne-am convins că putem face faţă unei provocări extraordinare. Pentru că din punct de vedere medical este o intervenţie extrem de dificilă: atât implantarea, cât şi extragerea unui asemenea dispozitiv, precum şi transplantul de inimă.
Este o premieră medicală reuşită şi noi ne bucurăm că am salvat un om.
Cine este acest om?
Pacientul are 45 de ani. El vine la controale în mod regulat şi suntem bucuroşi că este bine. El a avut o spitalizare de aproape 60 de zile în terapie intensivă, dar a plecat pe picioarele lui acasă. Este un pacient pe care nu am cum să-l uit. Toţi pacienţii îmi sunt dragi, dar acesta, în mod special, pentru că are şi o poveste care m-a impresionant. A pierdut un copil tot din cauza unei probleme cardiace. Mai are două fetiţe. El este un om simplu, de care m-am ataşat şi pentru că şi-a dorit foarte mult să poate fi în continuare stâlpul familiei. Şi mă bucur că Dumnezeu l-a ajutat să ajungă acasă, în familia lui. Ştiţi cum este: medicii fac tot ce pot, dar nu depinde numai de ei!
Domnule profesor, ce vă doriţi în 2017?
Mi-aş dori să pot să renovez clinica. Pentru că, în momentul de faţă, unul dintre lucrurile care îmi dă cea mai mare insatisfacţie este faptul că pacienţii nu au condiţii hoteliere aşa cum ar trebui să aibă. Ultima renovare a avut loc în anul 2000 şi, evident, s-au acumulat o serie de probleme în privinţa condiţiilor de cazare, a grupurilor sanitare, pardoseli. Am depus la Ministerul Sănătăţii o solicitare în acest sens şi sperăm să se dea curs, pentru că Institutul de Boli Cardiovasculare şi Clinica de chirurgie cardiovasculară merită o renovare amplă. Eu nu pot să uit că fac tot ce trebuie din punct de vedere medical, dar reuşita intervenţiilor este umbrită de faptul că pacienţii nu stau aici cum trebuie: sunt câte şase pacienţi într-un salon. Medicii vin, pleacă, dar pacienţii stau acolo în condiţii care n-au legătură cu o ţară europeană, în anul 2017. Să nu uităm că acest spital are deja 30 de ani.
Domnule profesor, în ultima parte a anului, transplantul a avut o perioadă mai dificilă. A avut consecinţe asupra activităţii dumneavoastră?
Nu. Au fost vreo trei săptămâni în care nu am avut donatori, dar fără legătură cu acele evenimente. Avem perioade mai lungi fără donatori şi perioade cu 2-3 donatori într-o săptămână. Niciodată nu poţi prevedea numărul de donatori, de aceea nu pot să spun că am sesizat-o ca pe o perioadă de criză. Ştim că peste tot numărul donatorilor este limitat. După ştiţi, chiar în plin scandal, am realizat cel de-al 11-lea transplant şi, astfel, am spart un pic gheaţa.
Domnule profesor, redacţia noastră vă urează la La mulţi ani şi să vă ajute Dumnezeu să salvaţi cât mai multe vieţi!
