Este foarte adevărat. Avem suspiciuni tot timpul. Bănuim o capcană în fiecare înghițitură pe care o luăm din farfurie. Și atunci tot efectul placebo se transformă în efect nocebo.
Explicație e simplă și logică în același timp. Ne-o dă nutriționistul Mihaela Bilic în articoulul „Când placebo devine nocebo”. Sa o ascultam...
Cu toții știm ce înseamnă "placebo", cu toții am simțit măcar o dată în viață ce presupune să-ți induci o stare de bine, să știi că un produs îți va face bine și asta chiar să se întâmple. Simplu fapt că avem încredere într-un element/ medicament/ produs, credința că acțiunea lui asupra noastră va fi pozitivă, sunt suficiente pentru ca magia să opereze, miracolul să se producă. La baza efectului placebo nu stau substanțele active sau ingredientele secrete, ci puterea minții noastre, capacitatea de a ne dori binele cu toată ființa și siguranța că acesta se va împlini. E suficient.
In opoziție cu efectul placebo a fost descris mai nou efectul nocebo. In acest caz convingerea că un produs ar putea avea efecte negative asupra persoanei noastre determină implicit starea de rău. Dacă avem neîncredere sau suspiciune față de un element, creierul nostru va fabrica simptomele care să confirme boala, răul, dezechilibrul. Cu alte cuvinte subconștientul nostru e atotputernic și fără limite, depinde doar de noi în ce direcție îl punem să lucreze.
Cea mai păguboasă aplicație și exemplificare a efectului nocebo se dovedește a fi în ultima vreme mâncarea. A devenit o adevărată modă să pui sub semnul întrebării, să bănuiești de tot ce e mai rău fiecare înghițitură din farfurie. Sursă de neîncredere și angoase, mâncarea ne-a devenit din prieten, dușman și din deliciu, supliciu. Fiecare masă e ca o bătălie din care nu știm daca mai supraviețuim și fiecare farfurie cu mâncare poate fi o capcană pentru sănătatea noastră. Atâta frică și energie negativă sunt absurde, mai ales când sunt puse în ceva ce ar trebui să ne hrănească și să ne facă bine!
Fără grăsimi, fără carne, fără lactate, fără făinoase, fără gluten, fără zahăr, fără E-uri, fără pesticide, fără rafinare, fără gătit, fără creștere intensivă și industrializare...în căutarea alimentului perfect nu realizăm că ne otrăvim nu doar mâncarea, ci și sufletul. Orbiți de atâtea suspiciuni și neîncredere, intoxicați cu atâtea informații negative, nu mai așteptăm de la mâncare decât să ne facă rău. Și în final chiar reușim, dorința ne este îndeplinită, suntem în plin efect nocebo:(
Însă am uitat esențialul: nu mâncarea e de vină, ci noi. Pentru că un lucru la care nu te gândești cu plăcere, nu are cum să-ți facă bine!
