Conform Dicționarului explicativ al limbii române, empatia reprezintă ‘’capacitatea de a recunoste și într-o oarecare măsură, de a împărtăși sentimentele care sunt experimentate de către o altă ființă, chiar dacă această nu le exprimă explicit.” Din punct de vedere psihologic, această este definite drept “o identificare, prin trăire, cu alte persoane, printr-o interpretare a eu-lui altora după propriul eu”, notează Brainplay.
Dincolo de aceste definiții teoretice, empatia este o capacitate umană de (re)cunoaștere a altora, devenind un punct de bază în identificarea gradului de inteligență emoțională atât la copiii cât și la adulții cu dificultăți de adaptare în societate.
Persoanele hiper-empatice detectează nuanțe emoționale pe care majoritatea oamenilor nu le pot simți.
Empatia este așadar utilă cu precădere în traiul în societate, ca un atribut al bunei înțelegeri și cooperări umane. La polul opus, și hiper-empatia poate deveni o situație dificil de gestionat.
Supra-sensibilitatea (SPS) și hiper-empatia merg de foarte multe ori mână în mână. Adică majoritatea persoanelor hiper-empatice sunt și supra-sensibile.
Conform cercetătoarei psiholog Elaine Aron, supra-sensibilitatea se referă la un mod de funcționare înnăscut, ce presupune existența unui sistem nervos mai sensibil, o manieră de a procesa informațiile în profunzime, o conștientizare mai mare a subtilităților din mediu și o predispoziție la supraîncărcare mai rapidă, într-o ambianță stimulantă.
Capacitatea de recepție a unei persoane supra-sensibile este foarte crescută, ca o antenă ce poate capta o plajă imensă de frecvențe. O mare parte din aceste frecvențe pot fi resimțite emoțional, însă nu de toți oamenii. Exact asta fac cei hiper-empatici, care simt, prin intermediul emoțiilor, tot ceea ce se petrece în jurul lor.
Dacă ești hiper-empatic, ai trecut, desigur, prin situații de genul acesta, în care ai simțit: furia partenerului care îți spune că „n-are nimic”, deși supărarea îi iese prin toți porii, dispoziția unui membru al familiei care schimbă imediat starea în casă, presiunea așteptărilor unei audiențe în fața căreia urmează să vorbești, cum se raportează la tine,de fapt, colegul de la muncă pe sub fața sa zâmbitoare, disconfortul pe care îl trăiești, atunci când ești nevoit să arăți altceva decât simți cu adevărat, critica sau invidia mascată din ochii cuiva care nu te place, primejdiile prin care trece copilul tău, pe care le percepi, deși acesta se află la distanță, impactul atmosferei din cărțile pe care le citești și filmele pe care le urmărești…
Dar receptivitatea aceasta marită le predispune, în același timp, și la suprasolicitare și supraîncărcare. La fel cum se întâmplă în cazul persoanelor supra-sensibile, arată Preaemotional.
Hiper-empaticii sunt supra-sensibili la emoții, la energia oamenilor, a locurilor și la fluctuațiile acesteia.Dacă știi sau ai aflat despre tine că ai o empatie foarte amplificată, vezi dacă te regăsești și printre trăsăturile următoare, ale supra-sensibilității.S-ar putea să te ajute să te înțelegi mai bine și să capeți o imagine mai completă despre funcționarea ta, în așa fel încât să nu te mai crezi defect, diferit, în sens negativ, față de ceilalți oameni.
Caracteristici ale persoanelor supra-sensibile:
Nevoia de a explora mai mult prin observare și reflecție înainte de a acționa, ceea ce duce la întârziere în luarea deciziilor; Conștiinciozitate și seriozitate în ceea ce fac;
Conștientizarea schimbărilor foarte mici și a subtilităților; Creativitate ridicată; Profunzime în gândire și în procesarea informațiilor; Emoții resimțite mai intens decât majoritatea oamenilor; Sensibilitate fizică accentuată, sensibilitate mai mare a pielii și a organelor de simț, sensibilitate la durere, sistem imunitar mai reactiv (alergii), manifestarea mai multor efecte secundare la medicamente; Predispoziție la suprastimulare și supraîncarcare; Stres neobișnuit de mare determinat de schimbări;
Vise foarte vii și bogate; Conștiință mărită asupra trăirilor celorlalte persoane; Nevoie de armonie estetică; Rezonanță puternică față de natură, precum și la contactul cu apa;
Meteosensibilitate; Toleranță scăzută la interacțiuni sociale de grup, aglomerații, la situații haotice și intense; Nevoie de liniște, de pauze mai dese, de momente periodice de interiorizare; Nevoie de relații profunde; Nevoie accentuată de sens în activitatea profesională și nu numai; Pondere mai mare a nevoilor spirituale și de autocunoaștere;
Nevoia de profunzime în comunicare, tendința de neimplicare în conversații banale;Capacitate crescută de ascultare și empatie, compasiune; Preocupare pentru ceilalți;
Intuiție dezvoltată; Abilitatea de conectare cu ceilalți la nivel profund și de a le vedea potențialul; Nevoie ridicată de a fi recunoscuți, valorizați și susținuți; Afectați puternic de critică; Predispoziție de a fi traumatizați emoțional mai ușor, în copilărie; Stimă de sine mai scăzută din cauza lipsei validării și a percepției că sunt diferiți de majoritatea.
Hiper-empatia se instalează atunci când, necunoscandu-mi propriile limitări și deci permițând oricărei informații să îți penetreze barierele personale, nu reușești să îți diferențiezi eul de celelalte euri. Iar aceasta nu este o stare sănătoasă a lucrurilor, consideră specialiștii.
Hiper-empatia este o emoție distructivă, înșelătoare, asupra căreia se poate lucra prin adoptarea unei conduite sănătoase de viață:
Obișnuiește-te să creezi limite mentale între ține și restul lumii. Nu, nu este nimic egoist în a te proteja de stările negative ale altora sau de a ieși din dramele în care, fără să vrea, te pot trage aceștia.
Ieși din rolul de Salvator și acceptă faptul că nu este responsabilitatea ta să salvezi pe altcineva în afară de propria persoană. Nu avem putere asupra celor din jur, nici nu știm pe deplin ce lecție are acesta de învățat sau ce informații poate extrage din situația respectivă.
Binele cu forța este unul dintre cele mai nocive lucruri pe care îl putem face cuiva. A intra cu forța în spațiul unei alte persoane este nesănătos, atât pentru noi înșine cât și pentru aceasta. Nevoia de a ajuta cu forța are la bază o nevoie de atenție și de apreciere – nimic filantropic aici. Poți în schimb să ajuți atunci când ți se solicită acest lucru.
Ai încredere în capacitatea celorlalți de a se reface și de a se repoziționa. A te situa deasupra altei persoane, chiar cu scopul salvării sale, este, din nou, dovadă a unei grandomanii nesănătoase.
Ca orice altă emoție, și empatia solicită o dozare echilibrată pentru a nu se transformă în suferință. În spatele a tot ceea ce este exacerbat se află în realitate o nevoie personală care, odată identificată, va ajuta și la stabilirea echilibrului personal.
Emoțiile persoanelor extrem de sensibile sunt mai susceptibile de a deveni negative atunci când stimulii din mediu sunt negativi.
Dar emoțiile lor sunt, de asemenea, mai susceptibile de a fi pozitive atunci când stimulii din mediu sunt pozitivi.
Cercetările științifice sugerează că o astfel de flexibilitate emoțională ar putea transforma această vulnerabilitate într-o forță.
Persoanele extrem de sensibile se caracterizează printr-un nivel ridicat de empatie, intuiție, conștiinciozitate și creativitate, iar acești factori înnăscuti pot fi stimulați oferind un mediu pozitiv, cum ar fi căldura părintească și sprijinul social. Mai mult, există dovezi că indivizii cu un nivel ridicat de SPS răspund mai bine la intervenția psihologică.
Când ești atât de sensibil, încă din copilărie, dar ți-a lipsit posibilitatea să înțelegi și să înveți cum să integrezi sensibilitatea aceasta în identitatea ta, rămâi cu sentimentul că ești incomplet, fiindcă o foarte mare parte din tine, care te reprezintă, nu a fost conștientizată și validată la timp. Simți că ești într-un fel pe care ceilalți nu îl recunosc. Ești extrem de receptiv la mediul din jur, la emoțiile celorlalți oameni, dar nu știi ce înseamnă asta, dacă e ceva normal, dacă este un defect, o slăbiciune, și, de cele mai multe ori, ajungi să te ascunzi.
Dacă ți s-a întâmplat să simți îngrijorările și problemele cuiva, ca printr-un transfer magic, și apoi le-ai purtat în tine, încercând frenetic să găsești soluții, dacă te simți deseori copleșit de suferința psihică sau fizică a celorlalți, înseamnă că îți folosești hiper-empatia inconștient, în detrimentul tău.
Datorită receptivității tale și a nevoii de a-i salva pe cei în suferință, ești mai vulnerabil și mai predispus să intri în relații cu persoane rănite, instabile emoțional și abuzatoare.
În același timp, cunoscându-te pe tine însuți și înțelegând sensul felului tău sensibil de a fi, îți va fi mai ușor să te delimitezi și să nu mai permiți invadarea totală a spațiului personal interior. Astfel, dacă realizezi că ai această capacitate de a simți atât de mult ca să ajuți, dar atunci când ți se cere și este în puterea ta, ca să oferi ghidare, fiindcă poți vedea lucrurile în adâncime, ca să fii alături, ca martor și susținător al transformarilor altcuiva, prin compasiunea ta naturală, ca să încurajezi și să validezi trăirile altora, prin abilitatea ta de înțelegere dincolo de suprafață, vei învăța treptat cum să nu te mai pierzi în universurile celorlalți.
