Corectitudinea și dreptatea sunt valori după care omenirea tânjeşte de zeci de secole, însă specialiştii consideră că aceste concepte sunt aproape imposibil de implementat în viaţa reală.
În opinia psihologului Alexandru Pleșea, motivul pentru care ne este extrem de greu să fim corecți unul cu celălalt este strâns legat de cât de confortabili suntem cu ale noastre convingeri.
Omului nu îi place să se expună în termeni drepți, sinceri, loiali, ci o face doar în mediile în care îi convine scopul și câștigă confortul.
Totuși implementarea acestor virtuți se poate face prin argumentarea că omul nu are limite în convingeri, el renunțând și adoptând principii în funcție de scop și intenție.
“Orice om, în acest caz, își poate pune scopuri înalte, în așa fel încât principiile sale să ajungă înalte. Orice comportament spre justețe pe care un om îl adoptă, dacă el are convingerea că este un comportament just, atunci chiar este. Această acțiune este imposibil de evaluat la fel de cei din jur.
Cu toate acestea, în decursul istoriei, societatea a convenit că există câteva atitudini, comportamente, virtuți unanim acceptate ca fiind corecte pentru binele comun, precum: răbdarea, vigoarea, compasiunea, seriozitatea, adevărul, tăria de caracter, altruismul, calmul, înțelegea rostului naturii, dragostea necondiționată etc.
Până și acestea sunt valori relative, iar spre exemplu, un gest de sinceritate sau corectitudine, va fi interpretat în funcție de crezurile și principiile celui care ascultă sau observă.
Cu alte cuvinte, când acțiunele mele se armonizează cu principiile celui din fața mea, atunci corectitudinea și sinceritatea își fac apariția. Acestea nu pot exista doar la unul din relație, pentru că acestea nu vor trece prin filtrul principiilor celuilalt. Din acest motiv, oamenii își caută relația prin filtrul crezurilor personale”, afirmă psihologul.
Totodată, specialistul consideră că este neproductiv să ne trăim viața numai după paradigma “este corect sau nu?”, deoarece vom rămâne blocați în această iluzie a “binelui suprem” și vom pierde inevitabil controlul asupra propriei vieți.
“Viața nu este corectă sau nu, ea doar este, și noi, prin opiniile personale referitoare la ce facem, nominalizăm și punem presiune și mai mare pe ce facem sau vom face. Omul care nominalizează tot ce face, trăiește după legi mai grele. De exemplu, atunci când își va spune: Am o problemă!, el chiar va crede acest lucru.
Un ajutor considerabil este căutarea virtuților în orice moment, fără ca omul să aibă dialog interior despre ce spun cei din jur. Dreptatea, corectitudinea, sinceritatea, loialitatea, și toate celelalte virtuți, sunt atributele efortului interior, și nicidecum doar intenționate către un scop efemer sau altul. Astfel omul lucrând în interior, ajunge la desăvărșire”, conchide psihologul Alexandru Pleșea, cunoscut opiniei publice drept “Antrenorul Minții”.
