Ne-am obişnuit cu cifre alarmante privitoare la numărul deceselor, durata scurtă de supravieţuire din cauza cancerului. Totuşi, sunt şi forme de cancer cum este cel foliculo-papilar - un neoplasm tiroidian - care este vindecabil 100%, spune profesorul doctor Constantin Dumitrache de la Institutul Naţional de Endocrinologie „C.I.Parhon”. Dar atenţie, în ultimii ani, a crescut numărul copiilor cu cancere tiroidiene, deşi aceste neoplazii sunt caracteristice adulţilor. Marele specialist a avut amabilitatea de a ne explica pe larg situația.
Domnule profesor, care este rata de supravieţuire în cancerul tiroidian?
Cancerul tiroidian are o rată de supravieţuire direct proporţională cu celulele din care provine. Este cancerul folicular sau papilar din celule funcţionale şi cancerul medular din celule ne-hormono genetice, sau cancerul anaplastic. În funcţie de celulele care captează iodul, forma de cancer tiroidian este o formă aproape vindecabilă 100%. Dacă este un cancer medular, acesta are manifestările şi durata de supravieţuire ale oricărei forme de neoplazie.
Cum se procedează în aceste cazuri?
În cazul cancerului foliculo-papilar se face tiroidectomie totală (eliminarea tiroidei). Apoi, periodic se controleză scintigrafic, pentru a se depista dacă există vreun rest tiroidian, resturi de celule care pot capta iodul şi dacă este depistat se caută o altă metodă distructivă. Aşa se foloseşte iodul radioactiv ca formă distructivă. În aceste condiţii, rata de supravieţuire poate fi aproape egală cu media de vârstă a celorlalte persoane sănătoase. Însă media de vârstă este scăzută în cancerul medular, care are manifestări atât clinice, histologice, cât şi din punctul de vedere al capacităţii de metastazare comune cu cele ale cancerelor de altă natură.
Dintre cele două forme de cancer tiroidian, care este mai frecvent?
Cel mai frecvent, din fericire, dacă pot spune aşa, este cancerul foliculo-papilar. Anul trecut, în ţara noastră, au fost diagnosticate aproximativ 2.400 de cazuri de neoplazie tiroidiană, dintre care 25-30 de cazuri de cancer medular. Şi, de aici, superactivitatea secţiei noastre de terapie izotopică de la Institutul Naţional de Endocrinologie „C.I.Parhon”. Totuşi, noi suntem în rând cu celelalte ţări europene în privinţa numărului cancerelor tiroidiene diagnosticate anual.
Această secţie izotopică este un specială?
Bineînţeles, aici este un mediu cu totul special, beneficiază de o izolare specială, mai ales când se administrează iodul. Tratamentul se face cu internarea pacientului în spital până cand cantitatea de radiaţii scade la limita normalului. De regulă, pacientul stă în spital 3-4 zile pentru a elimina radiaţiile. Baza nucleară este o secţie separată de restul Institutului, are circuite separate atât pentru pacienţi, cât şi pentru materiale etc., grupuri sanitare, conducte separate.
Cine e mai predipus la cancerul tirodian: femeia sau bărbatul?
Este mai frecvent la femei. Dar datele nu sunt foarte clare, deoarece se ştie că femeile sunt mai atente la problemele lor de sănătate şi merg la medic mai repede decât bărbaţii în aceste situaţii. Cu cât înaintăm în vârstă cu atât suntem mai expuşi riscului de cancer tiroidian. Dar, atenţie, în ultima perioadă, am avut chiar foarte mulţi copii, nu numai tineri, diagnosticaţi cu cancer tiroidian.
Copii? Ce vârste aveau aceştia?
Între 5 şi 7 ani.
Şi care este explicaţia?
Noxele din aer, mult mai frecvente în mediul urban comparativ cu mediul rural, poluarea, radiaţiile etc. S-a discutat foarte mult despre consecinţele dezastrului de la Cernobâl, dar nu sunt date foarte convingătoare asupra legăturii dintre acesta şi creşterea frecvenţei cancerelor tiroidiene.
Care sunt simptomele cancerului tiroidian?
În principal, apariţia unui nodul. Este foarte improtant să nu amânăm prezenţa la medic dacă constatăm că avem un nodul. Sunt nişte markeri speciali care se prescriu pentru cancerul foliculo-papilar şi pentru cancerul medular.
Întotdeauna se recomandă eliminarea glandei tiroide?
Normală este tiroidectomia totală.
De ce?
Pentru că este un focar pe care l-am descoperit, dar pot fi microfocare care nu dau nici un fel de semn - nici scintigrafic, nici ecografic -, dar care pot duce la o recidivă. Aşa că tiroidectomia totală este soluţia, urmată de tratament substitutiv.
