Vaccinurile intramusculare și subcutanate ar fi mai puțin eficiente, comparativ cu cele administrate pe nas în lupta contra cancerelor. Pentru a îmbunătăți eficiența vaccinurilor contra cancerelor capului și gâtului, pulmonar și genital, cercetătorii de la INSERM din Franța au ales să le administreze pe ale nazală pentru a stimula limfocitele T cu memorie specifice, prezente în mucoase, transmite topsante.
Acesta este subiectul articolului publicat în revista medicală Nature Communications. Astfel, chiar celulele devin capabile să țină sub control formațiunea tumorală la șoareci.
În mucoasele căilor respiratorii, digestive, pulmonare și genitale se află limfocitele T cu memorie. Acestea, odată activate prin intrarea în contact cu un agent patogen ce trebuie eliminat, devin mai eficiente în lupta cu agentul patogen în cazul unei noi confruntări.
Cercetătorii de la INSERM au efectuat acest studiu pentru a înțelege avantajul acestor celule prin vaccinarea anti-cancer. Ei au analizat dacă un vaccin care le stimulează ar putea oferi beneficii suplimentare pentru pacienți. De asemenea, ei au făcut cercetări pentru a înțelege în ce mod pot fi făcute să reacționeze mai eficient.
Pentru aceasta, autorii studiului au administrat un vaccin terapeutic experimental contra tumorilor capului și gâtului la șoareci. Acest vaccin este capabil să stimuleze limfocitele T-CD8 contra celulelor canceroase. ”Alegerea căii de administrare a vaccinului este cu adevărat o premieră, spune Eric Tartour. Calea nazală pare a fi singura care permite activarea într-un mod eficient a celulelor de la nivelul mucoaselor din sfera ORL și pulmonară. Cu o vaccinare pe cale intramusculară sau sub-cutanată se activează celule cu memorie diferite, care nu sunt ”educate” pentru a ajunge la locul tumorii la distanță de cale imunizării. Poate că aceste vaccinuri nu sunt total ineficiente, dar trebuie revăzută calea de administrare, precizează Eric Tartour, citat de site-ul topsante.
Concluziile acestui studiu au arătat că mărirea tumorilor este blocată la rozătoarele vaccinate pe cale nazală, în timp ce rozătoarele-martor mor după o lună. În comparație, același vaccin administrat intramuscular nu a reușit să salveze mai mult de jumătate dintre cobai.
