S-a născut într-o familie de evrei, sub numele Grossman, numindu-se Cruceanu după căsătorie.
A absolvit primele clase la școala gimnazială „Ștefan cel Mare" din Iași iar prin acordul scris al tatălui ei a început practica farmaceutică la Farmacia Minerva din Roman.
După terminarea celor trei ani de practică obligatorie, în octombrie 1887, a depus cererea, către directorului Școlii Superioare de Farmacie din București, spre a fi examinată în vederea obținerii titlului de asistentă de farmacie. În același an, pe data de 7 noiembrie, după susținerea examenului, a primit certificatul.
Între 1888 și 1891 a studiat la Facultatea de Medicină din București. În toți acești ani, Paulina Cruceanu a avut șansa să întâlnească profesori extraordinari, de menționat Emanoil Bacaloglu și Iacob Felix.
În 1981 a primit dreptul de liberă practică medicală, de la Consiliul Sanitar Superior. Din greșeală, pe diploma de licență, Paulina Cruceanu a figurat ca „practicantă a religiei mozaice”, ceea ce a dus la returnarea acesteia în vederea obținerii unei diplome noi. Până la eliberarea noii diplome a lucrat ca învățătoare.
În luna septembrie a anului 1880 se înființa Societatea farmaciștilor din România. Toți membrii erau bărbați. Până atunci nicio femeie nu fusese abilitată să practice oficial farmacia în România.
Dar în ultimul deceniu al secolului al XIX-lea lucrurile aveau să se schimbe. Ca întotdeauna, și istoria aceasta debutează cu un nume.
După ce Maria Cutzarida devenise la Paris, în 1884, prima femeie doctor în medicină din România, iar apoi Hermina Walch, în 1890, prima doctor în medicină a Facultății de medicină din București, un an mai târziu, în 1891, Paulina Cruceanu era prima femeie licențiată în farmacie din țară.
România stătea în rândul puținelor state europene care aveau la final de secol XIX farmaciste cu diplome universitare. Erau însă vremuri în care un astfel de atestat putea rămâne o simplă hârtie (fără consecințe profesionale practice). Dacă erai femeie.
Neputând obține un post de farmacistă, Paulina Cruceanu a fost nevoită la început, spre a-și câștiga existența, să primească un post de învățătoare în orășelul Panciu, județul Putna, unde va funcționa câtva timp.
În sfârșit, după lungi așteptări, Paulina Cruceanu reușește să fie numită în funcția de farmacistă-intendentă a spitalului Oteteliș din județul Vâlcea (spital cu 15 paturi), în locul fostului său coleg de studii Nicolae Torjescu, transferat la spitalul Câmpulung Muscel, spital mult mai mare, având 36 de paturi.
Pe o vreme umedă și friguroasă, cu chiciură și polei, în ziua de duminică 27 noiembrie 1921, vroind să urce din mers în vagonul 104 tras de cal de pe linia de tramvai 5, după ce acesta abia pornise din stația Hala Traian, se dezechilibrează și alunecă de pe scară sub roțile vagonului, care i-au zdrobit complet ambele picioare de la glezne. În stare foarte gravă, a fost urcată într-un automobil și transportată de urgență la spitalul Colțea, unde va deceda pe 29 noiembrie.
Destinul îi hărăzise să treacă în lumea celor drepți tocmai în ziua când Monitorul Oficial publica decretul ce-i acorda concesiunea farmaceutică dorită.
Activitatea ei a fost modestă, iar viața-i o continuă așteptare.
