Tradiții și superstiții. Ielele. Uneori trec pe deasupra într-o căruță luată de pe pământ. Câteodată au cu ele lumânări, când vezi pe sus niște luminițe, atunci trec însoțite de lăutari sau cimpoieri. Se hrănesc cu flori și beau apă din izvoare. Aici e locul lor de întâlnire și tot aici se scaldă. Petrecera lor e cântarea și jocul. Versul lor e așa de duios, că nu se poate asemăna cu nici o cântare de ființă omenească.
Tradiții și superstiții. Ielele. Încing o horă și joacă până după miezul nopții. Dacă joacă pe pământ, își aleg o poieniță curată, în inima codrului sau a zăvoiului, o grădină cu iarbă verde sau o față de arie, unde apoi își întind masa. Pe unde au jucat ele, nu mai crește iarba. Iarba care a fost verde se usucă, parc-ar fi fost pârlită de foc. Se vede uneori pe pajiște câte un rotocol fără iarbă, pe unde au călcat Ielele jucând. Crește mai târziu otavă pe locul acela, dar vitele nu vor s-o pască.
Tradiții și superstiții. Ielele. Ele sunt sfinte, că, pe unde e grădina lor, nu umblă nici vite, nici care. Nu-i e permis nici omului să meargă pe-acolo, decât până la prânz. După prânz, ele se duc la flori, ca să culeagă mâncarea. Ciupesc din toate florile și din toate buruienile, ca să n-aibă leac.
Tradiții și superstiții. Ielele. Dacă trece cineva prin locul unde fac horă sau pe unde au jucat Ielele, îl pocesc și omul nu se mai face bine nici cu leacurile babelor, nici cu ale doftorilor. De aceea, cel ce vede pe undeva un rotocol de iarbă culcată, să se ferească de a călca pe acolo, căci e locul unde au jucat Ielele și poate să-l pocească: i se zgârcesc mâinile și picioarele.
Tradiții și superstiții. Ielele. Dacă șade cineva în vatra lor, se spuzește pe tot trupul sau se umple de bube. Dacă le superi de la veselia lor, ele se înrăiesc și te ologesc; dacă însă le lași în voia lor, nesupărate, îți dau câteodată tot ce le ceri. Cine aude cântarea lor rămâne surd, iar cel ce le răzpunde, când îl strigă ele pe nume, rămâne mut.
Tradiții și superstiții. Ielele. Dacă cel ce le-a simțit că vin, nu s-a trântit cu fața la pâmânt și nu și-a pus ceva pe cap, ca să nu le vadă sau să nu le audă cântarea, Ielele vin la dânsul, și omul rămâne mut și schilod. Când va să pedepsească pe cineva, Ielele îl dezmiardă prin cântări, îl adorm în visuri plăcute, apoi joacă de trei ori hora în jurul lui și încep să-l blesteme
Tradiții și superstiții. Ielele. Îl blesteamă ca limba să i se lege ori din minte să-și sară ori să nu-și mai dea de leac. De cele mai multe ori îi iau mâinile și picioarele, ori îi strâmbă fața. Atunci se spune că omul e „șoimănit”, că au dat șoimanele peste el. Dar numai când vine omul în timpul când ele petrec, Ielele îl schilodesc.!
