Programul Festivalului Tarafuri și Fanfare
Sâmbătă, 10 septembrie 2016;
Locaţie: Târgul de ţară, orele 10:00 - 16:00;
Ora 10:00 – Ateliere de confecţionare a instrumentelor muzicale: ocarine, cimpoaie, naiuri, cavale, fluiere, viori;
Ateliere gastronomice. Mâncăruri de sărbătoare, preparate de Comunitatea din Vinerea, Alba;
Pâine la ţest;
De la Ora 12:00 – 16:00 – Muzică tradiţională în zona Târgului de Ţară;
Taraful din Băbiciu (Olt);
Grupul Fluier Verde (Sibiu) – „dialog” al instrumentelelor arhaice;
Fluieraşii din Polovragi (Gorj) ;
Comunitatea din Vinerea, Alba (cântec şi poveste);
Fanfara din Turnişor, „Neppendorfer Blaskapelle;
Spectacol la Scena de pe lac - orele 17:00 – 19:00
Fanfara din Turnişor „Neppendorfer Blaskapelle” (deschidere);
Grupul Fluier Verde (Sibiu) - momente cu caval şi cimpoi;
Doina Lavric, cântec şi poveste din Bucovina;
Taraful din Băbiciu (Olt);
Comunitatea din Vinerea (Alba);
Titi Burcea, lăutarul din Băduleasa şi Emil Zamfir, muzicantul din Corabia;
Grupul Fluier Verde, moment cu caval;
Doina Lavric, cântec şi poveste din Bucovina.
______________________________________________
Duminică, 11 septembrie 2016
Târgul de ţară, orele 10: 00 – 18:00
de la ora 10:00
Ateliere gastronomice. Mâncăruri de sărbătoare, preparate de comunitatea din Vinerea, (Alba);
Pâine la ţest – George Dumitru (Teleorman);
Ateliere de confecţionare a instrumentelor muzicale: ocarine, cimpoaie, naiuri, cavale, fluiere; viori;
12:00 – 18:00 – Târgul de ţară, muzică din vetrele satelor;
Doina Lavric, cântec şi poveste din Bucovina;
Taraful din Băbiciu, (Olt);
Mihai Moldovan, Mureş, cantece şi joc de pe Valea Idicelului;
Taraful Gorjului;
Doina Lavric, cântec şi poveste din Bucovina;
Comunitatea din Vinerea (Alba);
Grupul Fluier Verde, momente cu caval şi cimpoi;
Fanfara din Turnişor, „Neppendorfer Blaskapelle, Turnişor, Sibiu;
Discuţii / interacţiune cu publicul: 16:00 – 17: 00
Cornelia Florea, Povestea nedeilor de azi şi de odinioară;
Iani Gârbaciu, Muzicanţii din Gorj, în cercetări contemporane;
Istorii ale meşteşugurilor: Daciana Ungureanu (Gorj), George Dumitru (Teleorman); meşterii de instrumente muzicale se prezintă.
Muzicanţi bătrâni, cu inimile înflăcărate, ca în tinereţea lor, vor demonstra că nu lasă muzica tradiţională să piară, până când, aşa cum spun ei, “îşi vor încheia socotelile cu lumea”. Cântecele lor, izvorâte în urmă cu sute de ani din plămada ţărănească, au fost transmise, prin viu grai, de la o generaţie la alta. Şi astăzi impresionează auditoriul până la lacrimi. Vă veţi convinge că avem dreptate, că muzica din vatra satului este parte din fiinţa neamului românesc şi nu are pereche în lume.
„Tradiţia este păstrarea întru spirit a ceea ce a fost bun în trecut”, spunea, exprimând un mare adevăr, Constantin Noica. Nu e lucru uşor, astăzi, când datinile străbune se păstrează cu greu în vetrele satelor, însă, din fericire, mai întâlnim oameni care consideră drept o datorie de onoare să ducă mai departe obiceiurile străbune. În minunatul Sat din Dumbravă se vor reuni, timp de două zile, muzicanţi fără pereche care vor demonstra că lăutăria este o simţire care se strecoară uşor, în suflet, şi se cuibăreşte acolo pentru toată viaţa. Vor cânta de joc, de ascultare, ori de jale, aşa cum numai ei ştiu a face acest lucru. Va fi o întâlnire specială cu Fluieraşii din Polovragi (Gorj), Taraful din Băbiciu (Olt), Nea Titi Burcea, lăutarul din Băduleasa (Teleorman), Taraful Gorjului, Comunitatea din Vinerea (Alba), Fanfara din Turnişor (Sibiu), Mihai şi Firuţa Moldovan, de pe Valea Idicelului (Mureş) şi tinerii sibieni “Fluier verde”. Ei vor demonstra că muzica autentică, o parte importantă a patrimoniului românilor, este inegalabilă!
Cum să trecem cu vederea faptul că taraful tradiţional se transformă pe măsură ce anii trec, iar intrumentele vechi sunt înlocuite cu unele de factură nouă care uşurează munca lăutarilor, însă nu reuşesc să aducă emoţia sonorităţilor arhaice? În Oltenia şi în Muntenia, cobza (lăuta sau alăuta – de unde şi numele de lăutar) aproape a dispărut astăzi din taraf, chiar dacă era un instument de acompaniament nelipsit acum 25-30 de ani, chiar şi cu secole în urmă fiind regăsită pe fresca unor mănăstiri precum Suceviţa, Voroneţ sau Hurezi. Locul său a fost luat, iniţial, de ţambal care s-a impus în cea de-a două jumătate a secolului al XIX-lea ca instrument principal de acompaniament. Astăzi, ţambalul bate în retragere şi puţini copii mai învaţă tainele acestui instrument complex. După cel de-al doilea război mondial ţambalul a fost aşezat într-un con de umbră pentru a fi înlocuit de acordeon. Însă nici acordeonul n-a avut o soartă mai bună deoarece, în prezent, tinerii lăutari preferă orga care substituie orice instrument clasic. Vioara tradiţională a ieşit şi ea din atenţia muzicanţilor tineri care preferă instrumentele noi, electronice, care le uşurează munca...
Aceasta este realitatea dură a satelor noastre care se confruntă cu o luptă crâncenă între vechi şi nou, între sonorităţile satului de ieri şi cele ale anilor pe care îi traversăm, brăzdate adânc de ritmuri care au pătruns într-un mod agresiv după revoluţie: manelele. Cerute prin sate de tineri, manelele sunt contestate de către bătrâni. Aceste muzici sunt asemănătoare unor pietre care, aruncate în râu, tulbură apele. Lăutarii se luptă din răsputeri să-şi ducă mai departe moştenirea: cântecele tradiţionale, muzica tinereţii lor. Ei ştiu să povestească despre meseria de lăutar respectată de comunitate, liantul celor mai importante evenimente din viaţa satului. Festivalul Tarafuri şi Fanfare îi aduce în atenţie pe aceşti desăvârşiţi muzicanţi. Ei ştiu să făurească o lume aproape dispărută, a satului tradiţional aflat într-o continuă schimbare.
Începând din acest an, Festivalul Tarafuri şi Fanfare reconturează atmosfera târgurilor de odinioară: cu muzicanţi, cu bucate alese pregătite de socăciţe iscusite, cu meşteri populari care îşi etalează măiestria. Comunitatea din Vinerea va sosi în Dumbravă cu multe poveşti: despre satul lor aflat într-un loc binecuvântat, numit, nu întâmplător, “Câmpul Pâinii”. Vinerenii sunt oameni cu suflet mare şi cu credinţă în Dumnezeu, care au grijă să-şi păstreze datinile în hotar. Vor demonstra toate acestea prin portul unic, prin joc, strigături şi bucate alese după reţete ştiute numai de ei, într-un “atelier” gastronomic excepţional. La Festivalul Tarafuri şi Fanfare veţi întâlni numeroşi oameni cu totul speciali: între ei – Daciana Ungureanu, o gorjeancă îndrăgostită de portul tradiţional şi de arta decorativă, ce a făcut din pasiune o profesie, George Dumitru, un tânăr teleormănean care, din respect şi bucuria de a duce mai departe moştenirea străbună, învăţând să confecţioneze ţesturi după tehnicile tradiţionale, constructori de instrumente muzicale şi alţi invitaţi de seamă. Vă veţi întâlni cu meşteşugurile, ridicate la rang de artă, prin intermediul unor oameni cu totul speciali! Veţi descoperi meşteri neîntrecuţi care cunosc secretele construirii de instrumente muzicale.
De la această ediţie, Festivalului Tarafuri şi Fanfare i se alătură şi Doina Lavric Parghel, a cărei voce emoţionantă, însoţită de sunetul cobzei sale fermecate şi de poveşti arhaice aduse de pe plaiuri bucovinene, va completa imaginea satului de odinioară. Doina Lavric-Parghel s-a născut la Lişna, la 14 mai 1955. A absolvit Facultatea de Filologie a Universităţii „Ştefan cel Mare” din Suceava în anul 1979. Vreme de 23 de ani a fost profesoară de limba română în oraşul în care şi-a structurat studiile universitate însă, dragostea pentru folclor a fost prioritară, interpreta căutând necontenit în zestrea neamului, pe plaiuri bucovinene, poveşti şi cântece fără egal. Pe acestea le-a aşezat într-o serie de albume colective dar şi individuale. Cinci ani, între 2005–2010 , Doina Lavric a cântat alături de Grigore Leşe atât pe scenele din ţară cât şi din străinătate.
Festivalul Tarafuri şi Fanfare a devenit un eveniment cultural de referinţă care s-a transformat într-o veritabilă Mişcare de Rezistenţă. A debutat în 2007 la Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti”, a poposit, mai multe ediţii pe uliţele Muzeului în aer liber din Dumbrava Sibiului, s-a oprit, apoi, câteva ediţii, la Suceava, a revenit, pe uliţele Muzeului Naţional al Satului “Dimitrie Gusti, iar anul trecut la ceas aniversar, la ediţia a X-a, s-a oprit la Muzeul Astra din Sibiu, în inima Transilvaniei, apoi în Cetatea Băniei – Craiova - şi pe meleaguri gorjene, Acasă la Brâncuşi, la Curtişoara. Anul acesta revine în cel mai frumos muzeu în aer liber din România: în Muzeul Viu din Dumbrava Sibiului.
Vă invităm, aşadar, la Festivalul Tarafuri şi Fanfare: sâmbătă şi duminică – 10 şi 11 septembrie, orele 12:00, la Muzeul în aer liber din Dumbrava Sibiului. Va fi o întoarcere în timp, în vremurile bune, pe când românul ştia să petreacă, ştia să asculte, ştia să trăiască!
Acţiunile C.N.M. ASTRA sunt posibile cu finanţarea Consiliului Judeţean Sibiu
Evenimentul cultural este susţinut de Carrefour Sibiu.
Parteneri media: www.miscareaderezistenta.ro, Smart FM, Radio România Antena Satelor
{gallery}Tarafuri2016{/gallery}
