S-a mai îmblânzit arşiţa de august. S-au stins şi luminile sărbătorilor folk din luna lui cuptor. S-a trăit, s-a cântat, s-a aplaudat, s-a scris, s-a postat, s-a comentat... Despre ,,Tabăra internaţională de Folk şi Poezie” de la Calafat există mărturii, fotografii, cronici, Slavă Cerului! internetul este un martor preţios. Doar unii poeţi, cutreieră printre impresii şi amintiri, acum când respiră sfârşit de bal.
Pentru mine, minunea de la Calafat este o poveste de viaţă. Un fel de bornă a anilor care trec, frumos şi repede spre cine ştie ce... La Calafat, se scrie o poveste de dragoste rară, între oameni care, au suflete îngemănate. Îi adună destinul numit Dan Vană, pentru a fi câteva zile pe an, fericiţi. Şi asta se întâmplă de ani, de ani buni, ,,Tabăra Folk” a ajuns anul acesta la a 18 a ediţie. Am mai scris că Dan Vană este un erou. Cantautorul şi poetul cel mai generos pe care l-am întâlnit vreodată. El se hrăneşte din a oferi bucurii celorlalţi, colegilor şi prietenilor săi, un sacrificiu care nu încape în cuvinte. Poate de aceea, Dumnezeu îl ajută mereu, prin oameni, desigur, care se alătură demersului său unic. Autorităţi locale, sponsori, sprijinitori discreţi, putere şi har, toţi şi toate îi livrează lui Dan lumina pe care o împarte.
Anul acesta, la castelul din inima Calafatului, a fost sărbătoare. Sărbătoare mare, majoratul evenimentului celebrat timp de o săptămână, cu tineri, oameni maturi şi copii, cu spectacole desăvârşite, cu lumini în noapte, aplauze, focuri de tabără şi lampioane. Ca de fiecare dată, au scris această poveste, aproape 100 de participanţi, cantautori, poeţi, jurnalişti, iubitori de folk, oameni care aşează o parte din fiinţa lor în această splendidă şi rară întâmplare.
Eu, una, simt că ar trebui să le mulţumesc fiecăruia în parte, dintre cei prezenţi la Calafat. Pentru că din fiecare vibraţie, interpretare, emoţie se decupează această nobilă stare de spirit. Memoria este capricioasă şi poate juca feste. Mereu m-am temut să nu uit, vreun nume. Cu ajutorul lui Dan Vană, încerc să refac distribuţia de la Calafat 2015, cea decisă, ca mereu, de mâna Unui mare regizor, nevăzut, dar real precum aerul sau undele hertziene. Între cei prezenţi la ediţia 2015: Doru Stănculescu, Sorin Minghiat, Victor Socaciu, Nicu Alifantis, Vali Serban, Cristian Buică, Horia Stoicanu, George Nicolescu, Mircea Bodolan, Andrei Păunescu, Emeric Imre, Florentin Budea, Eugen Avram, Ovidiu Mihailescu și Trupa JOI (Ciprian Diaconu, Radu Vălean, Alexandru Cismaru), Adrian Bezna, Cosmin Vaman, Alexandra Andrei și Trupa SPAM, George Popovici, Nicu Zota, ”Confesiuni”- Cluj (Nicu Barna, Diana Roșca, Sorin Zamfir), Cătălin Stepa, ”ZARI” (Ioana Panzariu, Mircea Nistorescu, Leonard Luția), ”ICARUS” (Andrei Cicioc, Leonard Luția), Mihai Boicu, ”HARMONIC” (Mihai Teleagă, Rusu Vali, Culiuc Iurie, Culiuc Gheorghiță, Cvasniuc Mihai), Ianos Dorian, Vasile Gondoci, Raluca Marinescu, Bebe Paraschivescu, John BT, ”Denvar Project International” (Stefan Gheraksiev, Nely Kalaceva, Yavor Despotov, Sorin Minghiat, Antonio Drummer Collins), ”Readka Poroda – Rasă rară” (Rosen Paskulov, Stanislav Draganov, Yavor Despotov), Svetoslav Marinov. Poeţi: George Stanca, Spiridon Popescu, Olga Neagu, Liliana Hinoveanu -a lansat cartea ”Doar împrumutând zborul”), Andrei Novac, Stere Bucovală, Andrei Maftei, Anca Bodolan. Evenimente, lansari de CD: Nicu Alifantis, Cosmin Vaman, Alexandra Andrei și Trupa ”SPAM”. Volume lansate:: Nicu Alifantis (”Scrisori nedesfăcute”, ”Dicționar”, Carte de colorat – ”Șotron”), Andrei Păunescu ( ,,Popor de somnoroase păsărele” şi ,,Las-o să plece!”), Ovidiu Mihăilescu (Cântece de trecut puntea), George Popovici, Nicu Barna (”Confesiuni”), Vali Șerban (”Istoria unui vis”). Din Chişinău, a fost prezentă pictoriţa Florentina Breazu.
Spuneam că memoria poate juca feste, acum, la ceas târziu de aducere aminte şi retrăire pe bucăţi, a emoţiilor şi intensităţilor. Dar nu, niciodată, memoria afectivă, cea care ne ajută să trecem mai bogaţi şi mai fericiţi spre anii ce vin. Vorbesc despre dimineţile senine şi fierbiţi, privite de pe terasa hotelului, despre după amiezele legănate de briza tihnită a Dunării, de la Başkov, despre mesele generoase şi prieteneşti, despre bucuria de a fi prezent la naşterea unor albune şi cărţi, lansate în tabără. Toate, în aşteptarea serilor prelungite în noapte, cu spectacole incendiare, chitări, voci şi inimi înşurubate maiestuos, în clipe de har ce ne devin destin. În centrul civic al oraşului Calafat, pe bănci, pe iarbă, în picioare, sprijiniţi de puterea artei pure, am văzut spectatori fericiţi. Artiştii, am mai spus, îşi sunt unii celorlalţi spectatori, într-un film din care nu lipseşte dragostea. Alături de localnici şi oameni veniţi din toate colţurile ţării sau ale lumii, pentru a se bucura şi a celebra discret sau exploziv, clipa ce tocmai trecea. Într-o iubire despre care se mai poate spune doar: ,,Asta-i muzica ce-mi place!”
Spaţiul binecuvântat de la Târgu Jiu
Spectacolul folkului din august, continuă de mulţi ani, la Târgu Jiu. Oraş emblematic al culturii şi spiritelor alese. Festivalul de muzică folk şi baladă ,,Poarta Sărutului” a celebrat anul acesta, a 14 a ediţie. Am fost de faţă doar la ultimele trei, cu acelaşi drag şi bucurie cu care pătrunzi şi respiri în oraşul lui Brâncuşi. Recunosc că pentru mine, Târgu Jiu înseamnă şi prieteni buni, luminoşi şi demni. Oameni ascunşi la umbra modestiei care ştiu să tacă şi să facă. M-am bucurat enorm să îl văd aplaudat la scenă deschisă pe inegalabilul domn Viorel Gârbaciu. M-am bucurat enorm că actualul director al Şcolii Populare de Artă din Târgu Jiu, domnul Alexandru Bratu, ştie că folkul şi poezia sunt parte esenţială a oraşul Târgu Jiu. Astfel, a făcut posibilă continuitatea sărbătorii gorjene la care folkişti şi poeţi din toată ţara, participă de ani, cu sufletele lor vibrând în refrene sau cuvinte, aproape de masa Tăcerii. M-am bucurat să îl văd aproape, entuziast şi implicat pe tânărul Iani Gârbaciu.
Târgu Jiu 2015, folk, sărbătoare, lumină şi dăruire, au însemnat trei zile de aplauze meritate. Grădina de vară a Şcolii Populare de Artă a vibrat constant, în cel mai frumos omagiu sonor al publicului, aplauzele prelungite. S-au lansat la Târgu Jiu, recente apariţii discografice şi editoriale. S-a trăit patriotismul de cea mai bună calitate, în spaţiul binecuvântat numit ,,Poiana lui Mihai”. S-au alăturat autorităţi locale, sponsori şi parteneri media pentru a face posibilă o sărbătoare memorabilă.
În rest, ni se dă mereu aceeaşi nobilă lecţie de viaţă: ,,Când vorbesc muzele, tac armele”. Iată un mesaj născut din armonie şi prietenie, numit Festivalul de folk şi baladă ,,Poarta sărutului”. Câştigătorul trofeului din acest an este Mihai Boicu, din Suceava. Nu am apucat să îl felicit, dar îi spun acum, că la Târgu Jiu se decantează fericit, destinele umane şi artistice. Pentru că oraşul are deasupra îngeri buni şi protectori, este acolo un spaţiu magnetic care atrage şi încarcă spiritele pure, ale nobleţii şi adevărului.
Mă alătur celor care doresc vieţii artistice şi culturale din târgu Jiu, drum bun şi lumină! The folk must go on!
Spaţiul magnetic numit Brâncuşi
(Domnului Viorel Gârbaciu)
Acum e doar un mit, o plăsmuire
cu chip auster de sfânt îmbătrânit spre desăvârşire,
Vedea doar partea miraculoasă a pietrei,
Îndepărta prisosul, prin linii blânde şi grele, până la esenţă
Transfigurare. Se făcea că prin mâinile domniei sale curgea lumina,
Cu umbra palmelor aprindea materia, dezrobită din concret,
Prin blândeţe şi durere.
A trăit în lume, ascuns de ea, precum o metaforă
L-au denigrat compatrioţii siluiţi în decenii scoase din minţi,
L-au plâns copacii cu lacrimi de răşină,
Viaţa sa cu hotare în inima lumii,
Plăsmuind rai după rai, a săvârşit eternitate
Izvoare rare din piatră şi bronz. Biruinţa daltei, sabie de diamant.
Am vrea să ştim cum respira şi ce visa, domnia sa,
Când îl învăluia sublimul
Ne rămâne doar, să atingem cu mâna umbra mâinii sale
Şi să zâmbim gândului că este al nostru.
Sunt prea puţine sau prea multe cuvinte,
În spaţiul magnetic numit Brâncuşi.
