Oamenii meniţi să trăiască frumos inventează sărbători. Pentru că nu pot trăi altfel, pentru că au nevoie să dăruiască clipe de graţie celor din jur. Vorbesc acum despre Relu Oneagă şi Flavius Damian din Botoşani, doi oameni care nu se lasă, reuşesc fără să se plângă de nimic, râd şi se bucură că au reuşit să ducă la bun sfârşit şi ediţia cu numărul şase a Festivalului de folk pentru copii şi tineret, ,,Seri melancolice eminesciene”. Au fost prezenţi peste 60 de concurenţi, un număr record pentru timpurile pe care le trăim. Tineri frumoşi şi-ndrăgostiţi de folk şi poezie care au avut parte de trei zile splendide, în miezul verii, la Săveni, Ipoteşti şi Botoşani. I-am privit cu drag, pe cei care vin din urmă şi celebrează prin vârsta şi vocaţia lor, muzica folk. Mi s-a părut că erau fericiţi, împreună, copii şi tineri din toată ţara, cu vocile şi chitările lor, cu sufletul lor curat, cu puterea extraordinară de a trăi frumos clipa. Reprezintă un eşantion pe care nu îl vedem la televizoare. Nu ni-i prezintă nimeni pe vreun post, nu sunt întrebaţi de ce şi cum au ales partea frumoasă a vieţii. Dar părea să nu le pese prea mult. Au cântat şi au concurat cu bucurie, cu inima la vedere, cu speranţa că vor deveni tot mai buni, pariind, iată, la vârstele lor fragede, pe muzică şi poezie.
Serile de competiţie s-au desfăşurat la Săveni şi Ipoteşti. Memorialul ,,Ipoteşti” din comuna ,,Mihai Eminescu” este un spaţiu sacru. Explozie de verde, căbănuţe decupate din poveşti, biserica familiei lui Eminescu şi umbra protectoare a poetului, zâmbind... După prima seară de competiţie, prelungită târziu în noapte, mi-a trecut prin cap că nu vor mai fi mulţi tineri prezenţi, a doua zi, la un workshop media. Noaptea ce tocmai trecuse, le fusese dăruită, să o trăiască frumos, sub semnul prieteniei şi al chitărilor, într-un spaţiu binecuvântat.
Workshop media, ,,Poezia în muzica folk”, dialoguri cu tinerii concurenţi
Dar nu a fost aşa, erau prezenţi în Amfitetrul ,,Laurenţiu Ulici”, în prima parte a zilei, adolescenţi superbi, viitori jurnalişti, din Botoşani. Oblăduiţi de un om rar, profesoara Ioana Matfeev, talente încă fragede se antrenează întru jurnalismul cultural de presă scrisă şi televiziune. Eram acolo, Mihai Cosmin Popescu de la Radio România Actualităţi şi noi câteva nume mai puţin sonore, în faţa unor oameni tineri care doreau să afle, să ştie, să ne întrebe. Acest grup frumos semnează deja în Revista ,,Buzz” din Botoşani şi realizează reportaje video. Au realizat şi o revistă a festivalului, ,,Folk Art”. Clar, nu e totul pierdut! Jurnalismul cultural se va salva în eşantioane de nişă, ca şi muzica folk!
În a doua parte a zilei, s-a discutat cu tinerii concurenţi, cu seninătate, firesc şi bună dispoziţie, în cadrul colocviului ,,Poezia în muzica folk”. Se spune despre folk că este poezie cântată. Sunt interpreţi care cred că poezia poate reprezenta 70-80 de procente în succesul unei piese. Au fost prezenţi, impecabilul om de radio, Mihai Cosmin Popescu şi folkiştii Emeric Imre, Ovidiu Mihăilescu, Walter Ghicolescu. De partea cealaltă, în amfiteatru, tinerii aspiranţi, cu poveştile şi întrebările lor. Organizatorii merită felicitări şi pentru că au gândit în program, dialoguri şi colocvii între membrii ai juriului, interpreţi maturi şi concurenţi.
O rară stare de spirit şi premize optimiste, pe mai departe
Au fost două seri de competiţie, solişti individuali şi grupuri folk, prezentate de actriţa Petronela Chiribuţă. Juriul, prezidat de Mihai Cosmin Popescu, i-a avut în componenţă pe Emeric Imre, Ovidiu Mihăilescu şi profesorul botoşenean Ludvic Schibinschi. În a treia seară, la Botoşani, s-au decernat premiile. Recitalurile acestei ediţii au fost susţinute de Adrian Sărmăşan, Daniel Iancu şi Dinu Olăraşu.
Energii plenare, emoţii cât casa, discuţii aprinse, prietenii mai vechi sau mai noi se scriau frumos, sub semnul solidarităţii şi al unei excelente stări de spirit. Culminate cu un foc de tabără care se ridica spre cerul din care privea Luceafărul. Cu tineri care îşi dădeau măsura frumuseţii lor. Cu autorităţi care au considerat că este bine să îşi livreze bunăvoinţa şi către muzica folk. Cu organizatori care au căutat sponsori şi i-au găsit.
După ce am ascultat în dimineţile şi serile de la Memorialul ,,Ipoteşti”, tineri cu chitări, aşezaţi pe covorul de iarbă, cântând cu voluptate din clasicii muzicii folk româneşti, spun că premize optimiste există. Era frumos, prea frumos la ei în suflet. Nu e prea târziu să ne îndreptăm gândul către ei. Până la urmă, fiecare concurent este în felul său şi un câştigător. Câştigătorii unor amintiri splendide pentru tinereţea care va trece frumos.
